Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

Pericolele care pândesc inima

– Stilul de viață are o însemnătate esențială în menținerea pe termen lung a sănătății inimii. 90% dintre suferințele ei sunt provocate de felul în care trăim. Vă vom arăta la ce anume trebuie să fiți atenți și ce poate face fiecare dintre noi pentru a reduce la minimum riscul de îmbolnăvire a inimii și a sistemului vascular –

Motorul corpului

Foto: Shutterstock – 7

Inima, organul care ne pompează sângele în artere, nu este mai mare decât un pumn, și totuși are forța de a bate neîntrerupt tactul vieții: între 60 și 80 de bătăi pe minut, zi de zi. Îndeplinind rolul de motor al corpului nostru, inima își asumă res­ponsabilitatea aprovizionării permanente a tuturor organelor cu nutrienți și oxigen. Ea funcționează zilnic la un înalt nivel de performanță, pe care trebuie să-l mențină până în ultimul ceas al vieții noastre. Totuși, deși medicina a făcut mari pro­grese, bolile cardiovasculare continuă să fie un inamic de temut, constituind cea mai frecventă dintre cauzele de deces ale populației globului. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, o astfel de afecțiune nu reprezintă o fatalitate: numeroase studii clinice, realizate în ultimii ani, au evidențiat faptul că 80-90% dintre bolile inimii și ale vaselor de sânge sunt provocate de stilul nostru de viață nesănătos. Ceea ce înseamnă că riscul de a dezvolta diverse patologii cardiovas­culare poate fi considerabil micșorat, dacă vom fi mai atenți la modul cum trăim. Din păcate, schimbarea stilului de viață nu este un lucru simplu în condițiile lumii contemporane, unde existența oamenilor este continuu marcată de agitație și stres, nu numai în sfera activității profe­sionale, ci și în realitatea cotidiană, a conviețuirii în cadrul familiei, unde adesea nu mai regăsim acea oază de liniște de care am avea atâta nevoie.

Într-un context ce se dovedește tot mai dificil, pe fond de instabilitate internațională (pandemie, criză, război), nu ne rămâne decât să ne construim noi înșine, în mod deliberat, starea de seninătate și echilibru la care aspirăm. Iar psihologii ne îndeamnă să nu pornim singuri pe acest drum, ci să ne asociem cu alți oameni, dornici să meargă în aceeași direcție cu noi. De pildă, să formăm un grup cu care să plecăm în drumeții, să ne găsim tovarăși de jogging sau nordic walking și parteneri cu care să ne dăm întâlnire pe terenul de sport, să gătim mai des împreună cu familia sau cu prietenii invitați la masă și, dacă ne-am propus cumva să ne lăsăm de fumat, să frecventăm unul din acele grupuri de suport, unde sunt prezenți și foști fumători, care ne pot încuraja și ghida cu sfaturile lor, ca unii care au parcurs același traseu și au ajuns cu bine la destinație. Astfel, vom avea avan­tajul unor puncte ferme de sprijin și nu vom fi izolați în demersul nostru, ci ne vom putea susține reciproc în momentele inevitabile de șovăială sau descurajare. De asemenea, specialiștii ne averti­zează să nu ne facem planuri prea ambi­țioase, de realizare a unor schimbări fundamentale într-o perioadă scurtă de timp, fiindcă asemenea victorii spectaculoase sunt instabile și se pierd la fel de ușor cum s-au câștigat. Este mai bine să înaintăm prudent, pas cu pas.

1. Faceți mișcare

Cineva care este mereu activ fizic își păstrează vasele de sânge elastice, tensiunea arterială stabilă, valorile colesterolului și ale trigliceridelor în li­mite normale, stimulează toate funcțiile organe­lor, întărește sistemul imunitar și previne diabetul. So­luția optimă pentru protecția inimii ne-o oferă un program sportiv de minimum 30 de minute, exe­cutat de trei până la cinci ori pe săptămână. „Însă cardiacii, ca și persoanele sănătoase, care n-au avut niciun fel de activitate sportivă pe o perioadă mai îndelungată, ar trebui să se consulte cu medicul lor curant, în pri­vința gradului de efort pe care și-l pot permite, fără a suporta consecințe negative”, ne atrag atenția cardiologii. Este de dorit ca, pe cât posibil, să integrăm exercițiul fizic în ruti­na noastră cotidiană, de exemplu, să folosim bici­cleta în locul mașinii, scara în locul liftului, iar la birou, să vorbim la telefon stând în picioare, nu așezați comod pe scaunul nostru ergonomic.

2. Renunțați la fumat

Fumătorii au un risc de infarct de cinci până la șase ori mai mare decât nefumătorii. Nicotina este o toxină celulară extrem de puternică, ea atacă masiv vasele de sânge, favorizând formarea și depunerea plăcilor de aterom pe pereții arterelor. „Chiar și după ce a survenit un infarct miocardic, renun­țarea la consumul de nicotină este cea mai eficientă măsură individuală de protecție pe care o poate lua un pacient. Ea va reduce riscul de recidivă cu mult peste 50%”, subliniază cardio­logii. Pentru persoanele cărora le vine greu să se elibereze de aceas­tă adicție, plasturii cu nico­tină reprezintă un ajutor binevenit, în­les­nindu-le tre­ce­rea la sta­tutul de nefu­mător. Si­gur că o abstinență tota­lă ar fi de preferat, dar dacă ea nu este posibilă, utilizarea țigă­rii electronice sau a dispoziti­vului IQOS, care încălzește tutu­nul, fără să-l ardă, poate con­stitui o alternativă accep­tabilă, sunt de părere medicii: „Rețineți, însă, că noi vorbim aici despre fumători adulți, dependenți de nicotină, care au deja la activ mai multe tentative de a renunța la fumat, toate încheiate fără succes. În asemenea situații, încli­năm să fim de acord cu acele alternative, care au dovedit că sunt apte să reducă riscul de deteriorare a vaselor și de infarct miocardic.”

Potrivit evaluării actuale efectuate de autori­tățile competente din sistemul de sănătate publică, țigara electronică și dispozitivul IQOS sunt mai puțin dăunătoare decât consumul permanent de nicotină, așadar pot fi privite ca o modalitate reală de reducere a riscului. Un ajutor suplimentar vă oferă și aplicațiile specializate, pe care le găsiți în Magazin Play și App Store și le puteți instala pe smartphone (ex. Nu fuma: Challenge 30 de zile, Quit Now: Nu mai fuma, SmokeFree: Quit smo­king slowly). Ele vă servesc drept ghid în eforturile dvs. de a renunța la fumat, vă monitorizează și vă susțin motivația.

3. Gestionați judicios stresul

Ne însoțește pretutindeni: la muncă, în familie, în relația noastră de cuplu și în timpul liber. Stresul face parte din viață. El devine periculos abia în momentul când relaxarea nu mai este posibilă. Pentru a ne menține în echilibru, noi avem nevoie să alter­năm mereu stările de încordare cu cele de relaxare, deoarece o pre­siune nervoasă continuă provoacă reacții in­flamatorii în orga­nism, hiper­tensiune, epuizare, insomnie și, în cele din urmă, accident vascular ce­re­bral, infarct sau tul­bu­rări de ritm cardiac. Im­por­tant este să nu ne resemnăm, considerându-ne victime neajutorate ale împre­jurărilor. În marea majoritate a cazurilor, situația stresantă în care ne aflăm poate fi dezamorsată. Pe plan profesional, sunt posibile anumite schimbări, iar în viața per­sonală, avem șansa de a stabili noi repere, de exemplu ape­lând la o consiliere psihologică pentru rezolvarea unor conflicte perpetuate în familie.

Dacă totuși împrejurările care generează stresul nu au rezolvare, va trebui să coexistăm cu el și, în consecință, este necesar să învățăm cum îl putem gestiona. În manage­mentul stresului sunt utile nu numai activitățile fizice de intensitate mo­derată, ci și tehnicile de relaxare, ca antrenamentul autogen, relaxarea musculară progresivă, Qigong, Tai Chi, yoga și altele. O altă modalitate de a ne relaxa este să ne dedicăm unor activități care ne captivează în așa măsură, încât ne fac să uităm cu totul de povara stresului. De pildă, să cântăm la un instrument sau cu vocea, să pictăm, să dansăm ori să ne întâlnim cu prietenii.

4. Marea amenințare: grăsimea abdominală

Surplusul de greutate corporală este socotit unul dintre principalii factori de risc ai infarctului. Însă hotărâtor nu este atât numărul kilogramelor, cât modul cum sunt ele repartizate în diferitele părți ale corpului. Bărbații cu o musculatură foarte dezvoltată a brațelor și coapselor, ca și femeile cu o siluetă voluptuoasă, cântăresc mai mult, dar cu toate acestea, nu au neapărat un risc crescut de in­farct. Decisiv pentru acest risc este grăsimea pri­mejdioasă, acumulată în zona ab­domenului. Căci, spre deo­sebire de depozitele adipoase dis­tribuite peste tot în corp, gră­simea viscerală (ab­domi­nală) este activă hormonal. Ea secretă hor­moni ce pro­duc multiple efecte nega­tive: deter­mină un nivel ridicat al colesterolului și triglice­ridelor, face să crească tensiunea și pul­sul, accen­tuează tendința de coagulare a sângelui și poate genera procese inflama­torii. După cum arată un studiu realizat de cercetă­torii americani, pacienții cu multă grăsime depusă în regiunea abdominală se confruntă cu un risc mai mare de deces în perioada ulterioară unui in­farct, comparativ cu persoanele suple, aflate de asemenea în convales­cență după un infarct mio­cardic.

Modalitatea optimă de eliminare a grăsimii viscerale, cu tot cu cortegiul ei de consecințe ne­faste, este mișcarea. Folosind o formulare mai percutantă, care ar trebui să convingă pe oricine, vom spune că un sedentar cu obiceiuri alimentare nesănătoase, care totuși își menține greutatea la o valoare pe care am putea s-o numim ideală, are un risc mai mare de a dezvolta un infarct cu dezno­dământ letal, decât un grăsuț care face consecvent mișcare și prezintă o stare de sănătate în general bună.

5. Mențineți colesterolul la un nivel scăzut

Concentrațiile înalte ale colesterolului în sânge reprezintă un important factor de risc, care con­duce la infarct, accident vascular cerebral și tul­burări ale circulației venoase în membrele infe­rioare. În special nivelul ridicat al fracției LDL („colesterolul rău”) provoacă deteriorarea arterelor coronare, care alimentează cu sânge mușchiul inimii, ca și a celor care duc sângele la creier și la membrele inferioare – și anume, prin formarea plăcilor de aterom, care se depun treptat pe pereții lor. Valorile considerate normale sunt următoarele: colesterolul total – < 200 mg/dl, fracția LDL – < 100 mg/dl, fracția HDL – > 60 mg/dl. După vârsta de 35 de ani, ele ar trebui controlate pe­riodic (cel puțin o dată la trei ani), prin analize de laborator. Studiile clinice realizate în ultimele de­cenii au demonstrat că scăderea concentrațiilor crescute ale lipidelor din sânge, cu ajutorul unui tratament medicamentos, are o influență pozitivă asupra evoluției bolii.

6. Tratați-vă hipertensiunea

Cel mai târziu în jurul vârstei de 40 de ani, orice om ar trebui să-și cunoască valorile tensiunii arteriale. Începând de la 50 de ani, este necesar ca ea să fie controlată la intervale de șase luni. Me­dicii pun diagnosticul de hipertensiune atunci când, cu prilejul măsurătorilor efectuate la cabinet în zile diferite, se constată valori de 140/90 mmHg sau și mai mari. La măsurătorile făcute de pacient acasă, se consideră va­la­bilă o limită supe­ri­oară de 135/85 mmHg. Dacă cineva este diag­nos­ticat ca hipertensiv, aceasta în­seamnă, de re­gulă, că va avea nevoie de un tra­ta­ment medica­mentos pen­tru tot restul vieții. „În mo­mentul când prescriem hipoten­soare, încep pro­blemele. Numeroși pa­cienți nu-și administrează medi­ca­mentele recoman­date, de teama efectelor secun­dare. Este o decizie imprudentă, deoarece ei ratea­ză astfel șansa de a stopa o evoluție ce duce în final la infarct sau acci­dent vascular cerebral. Cei ce se tem de efectele secundare ale preparatelor farmaceutice ar trebui să-și schimbe stilul de viață. Persoanele care se hotărăsc să renunțe la fumat, fac sport, elimină excesul de greutate corporală și adoptă o alimen­tație sănătoasă, au efectiv posibi­litatea de a reduce numărul sau dozajul medi­camen­telor”, afirmă me­dicii cardiologi.

7. Hrăniți-vă mediteranean

Nenumărate studii au pus în evidență un adevăr in­contestabil: cu cât ali­men­­tația se apropie mai mult de faimoasa dietă mediteraneană, cu atât va fi mai redus riscul de boli cardio­vasculare. Cel care, cu peste jumătate de secol în urmă, a atras pentru prima oară aten­ția asu­pra acestui tip de regim alimentar, a fost fizio­logul american Ancel Keys (1904 – 2004). El a observat că prevalența infarcturilor era extrem de scăzută în Creta, com­parativ cu alte țări euro­pene, precum și cu SUA, și a explicat fenomenul prin modelele diferite de alimentație. Se pare că insu­larii aveau un meniu deosebit de sănătos.

Așadar, ce ar trebui să mâncăm, dacă ar fi să le urmăm exemplul? Hrana preferată de locuitorii acelei zone geografice cuprinde multe legume și fructe, salate, leguminoase, cât mai puțină carne, mai degrabă pește, gră­simi sănătoase, provenite din nuci și semințe, ulei de măsline și de rapiță, iar sarea este înlocuită, pe cât posibil, cu plante aro­matice. Aceste in­grediente furnizează can­tități mari de acizi grași Omega-3, vitamine și antioxi­danți. În plus, oamenii care trăiesc pe țărmurile Mării Me­di­terane obișnuiesc să-și celebreze me­sele ca pe un binevenit prilej de bu­curie, într-o atmosferă calmă și luminoasă.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian