TEODORA ANGHELESCU (Primar PNL al comunei Bezdead, jud. Dâmbovița): „Mi-am propus să fac tot ce pot, pentru ca oamenilor să le fie ceva mai bine”

În partea de nord a județului Dâmbovița, foarte aproape de granița cu Brașovul și Pra­hova, se află comuna Bezdead. Înconjurată din toate părțile de dealuri și pajiști cu flori, pe care vara se organizeză concursuri, comuna este con­dusă, de 11 ani, de o femeie: Teodora Anghelescu. Subțire ca o adolescentă, primărița din Bezdead e însă hotărâtă și dârză, cu un fel de a fi care justifică de­cizia localnicilor de a-i încredința trei mandate consecutive. „Atuurile zonei sunt oamenii, peisa­je­le, aerul curat și liniș­tea. Mi-am propus să fac tot ce-mi stă în putere pentru ca localnicilor să le fie ceva mai bine, iar pe cei care nu au auzit încă de Bezdead, să-i con­ving că merită să ajungă pe-aici”, spune primărița, care are în grijă cinci sate: Broș­teni, Costișata, Măgura, Tunari și Valea Mo­rii.

Înainte de a fi aleasă ca primar, Teodora An­ghelescu a lucrat în învățământ, parcurgând toate etapele profesionale, de la educatoare, până la director de școală. În tot acest timp, energică din fire, i se părea că lucrurile se mișcă prea încet în co­­mună, mai ales pe partea de accesare a fondurilor europene. S-a gândit că ar putea încerca să con­tribuie la o mai rapidă dezvoltare a localității, așa că, în 2012, a candidat pentru funcția de primar. A câș­tigat încă din primul tur, cu peste 80 la sută din voturi. „Cred că a contat și faptul că am avut o campanie electorală atipică, în sensul că nu am aruncat cu noroi în nimeni, am apreciat tot ceea ce se făcuse înainte. Cu contracandidații mei, fos­tul primar și vice-primarul, ne dădeam mâna dacă ne întâlneam pe stradă, fiecare cu echipa lui, con­știenți că misiunea noastră nu e să învrăjbim lu­mea, ci să facem doar politica localității și a oa­menilor de aici, să venim cu idei, ca Bezdead să de­vină o zonă vizibilă și oamenii să aibă un trai mai bun”.

„Le acord colegilor mei nota 10”

– Spuneați că v-a atras ideea de accesare a fondurilor europene, marea bătălie a primarilor din România. Le-ați obținut? Unii se descurcă mai bine, alții mai rău…

– Entuziasmul meu a fost mare, dar în primul mandat, palierul de fonduri integrate „stradă-școală-spital” era pe final, iar tot ce s-a finanțat ulterior a fost pe baza unor criterii destul de du­re, greu de atins pentru noi. Totuși, am reușit să acce­săm prin GAL „Bu­cegi-Leaota”, sume pentru asfaltare de drumuri, am realizat un com­plex școlar, în centrul comunei (o investiție ce a depășit 1.800.000 de euro), am modernizat o gră­diniță, prin fonduri PNDL, o alta prin AFIR, iar de construcția celei de-a treia ne apucăm acum, banii provenind de la AFM (Agenția Fondului de Me­diu) prin Compania Națională de Investiții, am modernizat dispensarul, dar și Casa de Cultură din centrul comunei. Cel mai mare proiect, în valoare de 32 milioane euro, este însă rețeaua de ca­na­li­zare, finanțat prin Programul „Anghel Sa­ligny”. Sunt nume seci, dar fiecare înseamnă o sumă de bani. Priceperea de a-i obține contribuie mult la izbânda unui primar. Suntem într-o permanentă căutare de surse de finanțare, căci comuna noastră nu are mai deloc potențial economic. De când sunt primar, au fost ani în care am adus, pentru investiții, de cinci ori bugetul comunei, pentru că banii din bugetul local nu ne asigură nici măcar funcționarea integrală a instituțiilor din subordine.

– Cum colaborați cu echipa din primărie? Femeile-primar se bucură de aceeași încredere ca bărbații?

– Eu îi mulțumesc lui Dum­nezeu pentru at­mosfera și colegialitatea din primărie și liniștea din consiliul local. Fără astea, poate n-aș fi can­di­dat a do­ua și a treia oară. Atâta vre­me cât vii cu plăcere la ser­viciu, lucrurile nu pot mer­­ge decât bine. Am reușit să am o echipă dedicată, i-am în­țeles și eu pe ei, și ei pe mine. Ca atitu­di­ne de funcționar pu­blic, le acord colegilor mei nota 10: nu există să vină cineva în pri­mărie, să aibă nevoie de o hârtie și să nu îi fie eliberată pe loc. Asta le-am ce­rut, să nu punem oa­menii pe drumuri. Avem ghișeul.ro, digitalizarea începe să fie și la noi ceva normal.

„Avem peste o mie de tineri plecați la muncă în străinătate”

– Ce populație are comuna Bezdead?

– Neoficial, că încă nu ne-au fost comunicate datele actualului recensământ, avem acum 4200 de cetățeni, față de 4595, cât erau în urmă cu vreo 10-15 ani. Etimologic, Bezdead înseamnă „fără bă­trâni”, dar la ora aceasta, suntem o comună cu popu­lație îmbă­trâni­tă. Avem peste o mie de tineri plecați la muncă în străi­nătate. Nu pot decât să sper că se vor întoarce, totuși, în­tr-o zi, deoarece cei rămași sunt mulți cu probleme socia­le, lipsiți de ajutor.

– Ați vorbit des­pre refacerea de gră­dinițe și școli… Mai sunt elevi în Bez­dead?

– I-am adus în centrul comunei, la Bezdead, pe toți co­piii din satele apar­ținătoare. Am consi­derat că merită cu toții să învețe într-o școală modernă, coordonați de pro­fesori foarte buni, titularizați, iar cei 300 de copii au re­zultate foarte bune la examenele de ca­pacitate și la toate concur­­surile jude­țene sau naționale. Școala e im­plicată în tot felul de pro­iecte și programe eu­ro­pene. Recent, prin programul Eras­mus, au făcut un schimb de experiență cu școli din Țara Gali­lor, ai căror elevi ne-au fost oaspeți. Prin copii ne putem promova foarte bine localitatea, cu ei ieșim în față la eve­nimente.

„Vin destul de mulți orășeni”

– Ce fel de agricultură se practică în zona asta, de deal?

– Principala ocupație a localnicilor e creșterea animalelor, avem o asociație de profil, dar și po­micultura. Oamenii încep să-și îngrijească tere­nu­rile, să-și facă solarii, pentru consum propriu. Pentru o producție la nivel mare, te lovești de faptul că nu prea ai cum să-ți valorifici produsele. Familia mea cultivă mere și constat an de an că nu avem ce face cu ele. Într-un lanț de magazine nu poți intra, căci trebuie con­ti­nuitate, iar pentru asta ai ne­voie de depozite, asociere.

– România înregis­trea­ză o tendință de mi­grare de la oraș la sat. Oamenii vor liniște și natură. Se în­tâmplă asta și în Bezdead?

– Da, avem destule ca­zuri. Sunt multe case de va­canță, în special în sa­­tul Mă­gura, oameni ca­re au venit din Brașov, Bucu­rești, Brăi­la. Zona noastră e frumoasă și li­niștită, așa că nu ne mi­ră deloc alegerea lor. Dimpotrivă, ne bucu­ră.

– Există și atracții tu­ristice în zonă?

– Obiective turistice nu avem, doar peisaje deosebite. Nu avem pen­siuni, cel puțin deocam­da­tă, încercăm să-i convingem pe localnici să în­fiin­țeze măcar Puncte Gastronomice Locale, pentru că au destule produse cu care-și pot omeni oaspeții. În fiecare an, în luna Octombrie, organizăm „Fes­tivalul Toamnei”, unde localnicii au ocazia să-și pro­moveze produsele tradiționale. Nu acceptăm participarea așa-zișilor tarabagii, cu produse de im­port, evenimentul fiind dedicat exclusiv producă­torilor locali, ale căror produse chiar s-au bucurat de succes, de fiecare dată. Ca punct de atracție, avem în plan amenajarea unui muzeu, la școala veche din satul Costișata, care are o arhitectură tradițională, specifică zonei, și e și amplasată în­tr-un loc foarte frumos, lângă biserică. Avem trasee tu­ristice interesante, în jurul cărora se pot crea diverse evenimente. Sper ca, pe partea asta, loca­li­tatea să se dezvolte, în timp.

„Dumnezeu îți dă pe o parte și îți ia pe alta”

– Care vă sunt bucuriile și tristețile, ca pri­mar?

– Pentru mine, e o bucurie să mă pot uita în ochii omului și să văd că-i mulțumit. Înțeleg că mulți din­tre ei nu mai au răbdare, dar nici nu poți să le faci pe toate. Mă bucură când văd un obiectiv în­cheiat. Viceprimarul chiar îmi spune, glumind, că dacă se va inventa vreodată un parfum cu miros de asfalt, mi-l va face cadou. Îmi plac șantierele, pen­tru că e semn că se face ceva, iar disconfortul tem­porar creat localnicilor mi-l asum pe de-a-ntregul.

Tristeți… Dacă ar fi să fi rămas la viața de dascăl, de dinainte, poate aș alege-o în defavoarea primăriei. În primul mandat mi-am pierdut tatăl, în al doilea mama, în al treilea soțul. Între a-i avea pe ei și a fi primar, aș prefera să-i mai fi avut pe ei. Dar Dumnezeu îți dă pe o parte și îți ia pe alta, de-aia îmi dedic toată energia comunei și oame­nilor ei. Trăiesc pentru ceea ce pot să realizez. Cred că asta e menirea noas­tră, ca oameni: să ajuți și să faci bine în jurul tău, cât îți stă în putere, acolo unde ești.