Tibor Hartel (conferențiar doctor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj): „La capitolul spații verzi mai avem mult de lucru”

Știm deja că suntem mult sub media euro­pea­nă la capitolul spații verzi urbane și că sănătatea orășenilor depinde majoritar de acestea. Dar știm și că politicienii încearcă din răsputeri, la presiunile imperiilor imobiliare, să dea legi care să permită construcțiile pe spațiile verzi. Despre rolul acestora în viața orașului și despre importanța implicării civice pentru salvarea lor l-am invitat să vorbească pe conf. univ. dr. Tibor Har­tel, ecologist convins.

„Incidența demenței este foarte mare la persoanele ce trăiesc în zgomot”

– Cum stau, în general, orașele României, la capitolul spații verzi?

– Eu vă voi vorbi din punct de vedere ecologic. Mai întâi vă voi prezenta o importantă regulă a tra­iului la oraș, regulă care se numește 3-30-300. E foarte simplă: să ai 3 arbori vizibili din fiecare apar­tament sau casă; astfel încât, când te uiți pe fereastră să vezi copaci. 30 înseamnă ca fiecare cartier să aibă 30% spații acoperite cu arbori, iar 300 înseamnă ca cel mai îndepărtat spațiu verde liniștit să se afle la 300 de metri. Nu zgomotos, ci liniștit. 3-30-300 este un ghid de largă folosință. Literatura științifică arată că omul este astfel făcut, încât, cum vede un arbore, îi pornesc reacții psihice care îl calmează, devine mai relaxat. Omul are nevoie de spații verzi, liniștite, departe de zgomotul mașinilor. Astea nu-s părerile mele personale, nu i se pare așa lui Tibi, asta-i știin­ță, sunt fapte dovedite în studii, rapoarte, măsurători, munca a nenumărați oameni de știință din întreaga lume. S-a demonstrat că, în lipsa unor refugii liniștite în care se aud sunetele naturii, omul nu se poate re­crea, nu se recuperează psi­hic. Incidența de­men­ței, de pildă, este foarte mare la persoanele ce trăiesc în zgomot. Așadar, e important să văd 3 ar­bori de la fereastră, să am 30% din cartier aco­perit cu arbori, să am la 300 de metri de casă un spațiu verde liniștit pentru a mă recrea, astfel în­cât să-mi mențin sănătatea. Nu știu câți orășeni au parte de acest 3-30-300. Acum, mă întorc la întrebare. Dacă încercăm să aflăm cum stăm cu spațiile verzi la nivel local, regional, național, avem două niveluri de inter­pre­tare. Primul e legat de indicatorii de stare, care se bazează pe date sta­tistice, găsite pe site-urile primăriilor și ale In­stitutului Național de Statistică. Asta înseamnă cât spațiu verde avem pe cap de locuitor. Proble­ma este că avem variații mari chiar și în aceste cifre. Depinde cine măsoară și cum definește spațiul verde. Un oraș de 30.000 de locuitori, fără niciun spațiu verde, poate avea în acte mult spațiu verde, dacă cel care măsoară trece și din pădurea aflată în preaj­ma locului o bucată mare, și atunci pe hârtie iese bine.

Mortalitate crescută în insulele de beton

– Sunt primari care au trecut la capitolul spațiu verde și cimitirele…

– Cât s-ar încerca astfel de lucruri, tot nu stăm bine la capitolul spații verzi, nu avem atât cât ar fi nevoie, mai e mult de lucru. Să ne în­toar­cem în timp și să ne întrebăm pentru ce au fost create spațiile verzi în orașe. Categoric, nu pentru a fenta statistici și a inventa cifre. Răs­pun­sul e simplu: pentru că ajută societatea. Pen­tru bunăstarea oamenilor. Și ajungem la cel de-al doilea criteriu de clasificare a spațiilor verzi, cel al factorului de performanță. Sunt aceste spa­ții concepute astfel încât să faciliteze bunăstarea? Sunt ele un refugiu pentru noi toți și pentru oamenii cu probleme de sănătate? Depresivii, de pildă, vârst­ni­cii, copiii mici. Ținta este să ridicăm nivelul de performanță al spațiilor verzi. De exemplu, capaci­ta­tea spațiilor verzi de a tampona acele insule de căl­du­ră, zonele în care, atât vara cât și iarna, tempe­ra­tu­rile-s mult mai ridicate ca-n alte zone. Asta, pentru că asfaltul, betonul înma­gazinează căldura ca într-un cuptor și o degajă pe timpul nopții. Persoanele care în perioadele cani­cu­la­re stau în spații pre­ponderent betonate sunt mult mai expuse, e fapt de­monstrat și la nivel euro­pean, dar și printr-un arti­col recent despre România. Rata mortalității este mai ridicată în insulele de beton care iradiază căldură. În 2021, 70.000 de oameni au mu­rit în Europa din cauza căldurilor extreme. Spațiile verzi, în funcție de pozi­țio­narea și de designul lor, pot răcori aceste insule de căldură, de la 2-3 grade până la 15 grade. Ăsta-i un aport substanțial.

Spațiile verzi și liniștea urbană – siguranță socială

– Din studii, cam care-i nivelul de performanță al spațiilor verzi urbane din România?.

– Concluziile colegilor de la Universitatea Bu­cu­rești sunt că ele variază chiar și-n cazul spațiilor din același oraș. Sunt încă puține studii, chiar și la nivel mondial, însă oamenii de știință au început să înțeleagă importanța uriașă a spațiilor verzi, care este mult peste viziunea inițială pentru care au fost create acum 100 de ani, când conta să fie frumos, să fie umbră. Nu, astăzi spațiile verzi și liniștea urbană trebuie să fie considerate la nivelul de siguranță socială. E un fel de infrastructură de asigurare. Spre asta o să se meargă, spre grija pentru sănătatea publi­că. De aceea există și instituții publice cu experți plătiți din bani publici, care trebuie să vegheze asupra acestor spații. Datoria lor e să recunoască aceste spații și să le integreze în dezvoltarea urbanistică. Dar știm că, la noi, spațiile verzi sunt dezvoltate mai degrabă în mod oportunist, în funcție de cine-i la putere, cine dă banii, de la ce firmă vin arborii. Trăim în România, știm foarte bine cum merg lucrurile. Dar avem și exemple faine, în care nu oportunismul, ci gândirea strategică și multă știință au ieșit la lumină. Pentru că planificarea spațiilor urbane are în spate știință, nu se poate face aleator.

– Care ar fi aceste exemple pozitive?

– Am să dau un exemplu în care am fost implicat și pot vorbi în cunoștință de cauză. În cadrul unui proiect paneuropean, aveam de făcut un design de parcuri urbane. Universitățile au avut rolul de a veni cu inovația și cu teoriile, iar instituțiile publice, cu practica. Astfel, am reușit să amenajăm pădurea din Făget (lângă Cluj n.red.) ca pădure parc. La 5 ani de la implementare pot spune că acea bucată de pă­du­re este mult mai curată, apreciată ca un sit Na­tu­ra 2000. Oamenii respectă potecile pe care le-am de­limitat, respectă plantele, iarba și avem un exemplu pozitiv cum această colaborare interdisciplinară poate scoate ce-i mai bun din oameni. Un exemplu apre­ciat și de colegii din Suedia, țara parcurilor sus­te­­nabile. Potențial există, natură avem, e important să capete și alții curaj.

Hotelul de insecte de la Facultatea de Biologie din Cluj

– Ce putem face pentru a avea spații verzi mai performante?

– Trebuie reintrodusă natura cât mai mult în spațiile verzi și întreținută prin parteneriate cu oa­meni de știință, cu ONG-uri. Gardeningul din orașe ia amploare în întreaga lume, oamenii sunt încura­jați, responsabilizați să facă, să se implice. Ce s-ar pu­tea face pentru parcuri urbane mai sănătoase? Cru­cial, toate studiile arată că trebuie pornit de la conștientizarea populației. Criza de mediu, variațiile climatice or să ne convingă cumva să regândim și pe axa asta zonele verzi. Organi­za­țiile civice și oamenii de știință au mingea ridi­cată la plasă de schimbările climatice. Pe agen­da politică avem an electoral, mergem la vot, trebuie să avem aceste așteptări de la politicieni, să vină cu o agendă coerentă, pe bune, prin care promit o strategie pentru schimbările climatice din orașe. E foarte important să votăm în acea direcție, politicienii să fie conștienți de asta. Noi, ca populație, ar trebui să ne simțim împu­terniciți și legitimizați ca spațiul în care trăim să fie amenajat cât mai eficient posibil. Dincolo de statistici, vreau să văd arbori, vreau să am liniște în jurul meu. Nu sunt mofturi personale, sunt demonstrate de știință, că astea-s condițiile unei vieți sănătoase la oraș. Cu toții ne simțim mai bine atunci când suntem printre arbori. Sunt lucruri simple, ce par banale, dar trebuie spuse cu voce tare. Așa încât oamenii nu doar să se gândească la ele, dar să treacă la acțiune, să vadă ce inițiative se petrec în jur și să dea o mână de ajutor. Hai să găsim arborii bătrâni din oraș. Să ne implicăm în viața publică, o impli­ca­re nu strică niciodată, întotdeauna ajută. Șco­lile, universitățile, grădinițele pot face în curțile lor ce facem noi acum, la Universitatea din Cluj, instalăm un hotel de insecte, foarte impor­tant pentru ele. Se construiesc structuri din paie, crengi, naturale, cu găuri de multe dimensiuni. Insectele sunt înnebunite după struc­turi cu mul­te găuri, ele nu prea au unde să cuibărească în copaci fără vreo crăpătură, scor­bură. Hote­lurile de insecte au rolul de a sub­stitui habitatele naturale care lipsesc. Avem unul în fața Facul­tății de Biologie și mai instalăm încă șase. Căi de implicare și conștientizare sunt multe, numai să nu așteptăm de la alții. Acțiuni mici, dar cu mare impact din perspectiva ecologiei locale, lucruri simple pe care le poate face fiecare dintre noi.