Regele grădinii

Când eram mică, îmi era drag să stau sub un păr rămuros din grădină, ba chiar să pun o scăriță și să mă urc în el. Avea trunchi puternic, coroana piramidală și răsfirată spre lumină, iar când stăteai sub el, te simțeai ca sub un acoperiș verde. Îl consideram regele ­grădinii.

Pe una din ramurile lui mai vânjoase, tata îmi fixa un scrânciob din lemn. Sub păr, preferam să mă joc cu prietenele mele, să-mi fac lecturile preferate, să observ gâzulițele sau păsărelele care poposeau la câte un concert în grădină. Când am crescut și am plecat la școli mai îndepărtate, reveneam cu dragoste și dor acasă, și repede mă duceam să revăd părul prieten. De fiecare dată, în vacanța mare, mă aștepta cu pere aurii, de-ți lăsa gura apă. Și culegeam din roa­de și le așezam în farfurii, ofeream tuturor do­ri­torilor care treceau pe uliță, ba mai luam câteva crenguțe pe care le așezam printre florile din vaze. Dădeau farmec buchetelor și prospețime în odăi.

Au trecut anii și părinții mei au avut bucuria de a-și îmbrățișa nepotul care făcea exerciții de mers sub părul cel drag. Cum vremurile s-au schimbat și furtunile s-au înmulțit, acum câțiva ani, o furtună dezastruoasă l-a lovit în plin pe fostul “rege” al grădinii. L-a doborât, dar nu l-a ucis. Răsturnat într-o parte, i-au rămas totuși câteva rădăcini înțelenite. Are acum poziție orizontală. Dar copacii care și-au pierdut verticalitatea în timpul furtunilor sunt scuzați. Un prieten al nostru a promis că-l va trans­for­ma în mobilă de lux, dar cum a tot amânat, co­pacul minunat a prins putere din cele câteva rădăcini, și așa orizontal cum este, a făcut ramuri în sus, pe care cresc frunze și chiar fructe. Fusese falnic pe înăl­țime, iar acum a devenit bogat și mândru, că din tulpina lui orizontală se înalță patru peri tineri ce rodesc vară de vară.

Păsările care i-au fost prietene de-o viață nu-l ocolesc, îl curăță de omizi și gâzulițe, ba chiar unele și-au făcut cuiburi în trunchiul lui. Niște grauri meșteri sculptori și-au scobit cuiburi rotunde, în care au crescut puișori zglobii. Nu știu dacă cuiburile, chiar perfecte fiind, îi fac bine, dar noi îi cerem iertare părului, în numele păsărilor.

ELENA P. – Iași