– Ultimele zile au readus în atenția opiniei publice situația tensionată din Orientul Mijlociu. După 24 de ani la conducerea Siriei, dictatorul Bashar al Assad a fost înlăturat de la putere de către trupe rebele, care au preluat controlul asupra țării. Cum se face că Al Assad, susținut ani de zile de puteri precum Rusia și Iran, a fost înfrânt în numai câteva zile? Este căderea lui Al Assad și o înfrângere strategică pentru președintele rus Vladimir Putin?
– După ce, cu 13 ani în urmă, a declanșat împotriva poporului său o represiune de o cruzime greu de imaginat, Bashar al Assad a supraviețuit doar cu ajutorul Rusiei și al Iranului. Rusia a transformat Siria într-un cap de pod al operațiunilor sale în Africa, conduse de trupele Wagner, iar Iranul a făcut din această țară, pe care o controla prin milițiile Hezbollah, un centru de producție a narcoticelor, mai ales a opioidelor de tipul fentanylului, pe care apoi Iranul le exporta ilegal în întreaga lume. Totodată, războiul de peste un deceniu dusese deja la fragmentarea țării într-o zonă guvernamentală, una controlată de rebelii islamiști și alta controlată de kurzi cu susținere americană. Iată însă că Iranul s-a trezit dintr-odată slăbit de atacurile Israelului asupra Hezbollah și a fost nevoit să-și retragă sprijinul activ. În consecință, Rusia a înțeles că retragerea sprijinului iranian lăsa un gol pe care nu-l putea umple, pentru că resursele sale sunt concentrate asupra distrugerii Ucrainei, și a renunțat să mai susțină armata siriană, epuizată de efort și incapabilă să-și mai apere dictatorul. În această breșă a intervenit mai mult sau mai puțin discret, Turcia, care are deja pe teritoriul ei peste trei milioane de refugiați sirieni, și a impulsionat atacul forțelor rebele islamiste din gruparea Hayat Tahrir al-Sham, care s-a format ca o filială a Al-Quaeda dar, susține liderul său, s-ar fi distanțat între timp de aceasta. Fără îndoială, căderea regimului al Assad este o înfrângere pentru Rusia, care pierde poziții strategice la Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu, dar și o lovitură dată prestigiului lui Vladimir Putin, care se erijase în protector al dictatorilor din lumea întreagă. Dacă, așa cum scriu unii analiști, regimul de la Teheran va cădea și el, atunci Putin se va trezi dependent de China într-o măsură mai mare decât și-a imaginat vreodată, ceea ce nu reprezintă o perspectivă îmbucurătoare pentru nimeni.
– Președintele francez Emmanuel Macron i-a avut ca invitați la Paris, cu prilejul redeschiderii Catedralei „Notre-Dame”, pe omologii săi – președintele american Donald Trump și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Să fie la mijloc o mediere pentru conflictul din Ucraina?
– Emmanuel Macron încearcă de aproape trei ani să medieze în conflictul din Ucraina. Până acum nu a avut succes, tentativele sale fiind respinse sistematic de Vladimir Putin. Ceea ce propune acum președintele Franței este însă mai mult decât o nouă încercare de a găsi o soluție de pace care să nu dezavantajeze Ucraina: este vorba de un proiect mai amplu, de stabilire a unei relații amiabile cu viitorul președinte al Statelor Unite, Donald Trump, care a avut până acum un discurs ostil față de Europa, pe care a amenințat-o cu un război comercial crâncen. Macron a făcut o tentativă similară în primul mandat al lui Trump, cînd l-a invitat la parada militară de ziua națională a Franței, 14 iulie, și l-a flatat cât a putut, până când Trump a impus tarife prohibitive pentru importurile de produse de lux din Franța. Nu avem deci nicio garanție că această nouă „ofensivă de șarm” a lui Macron va reuși să determine o atitudine mai cooperantă din partea președintelui ales al SUA. De altfel, el a menținut o retorică ostilă la adresa europenilor „care nu își achită nota de plată” pentru apărarea militară pe care le-o asigură Statele Unite. Fiind mai mult negustor decât bărbat de stat, Donald Trump privește lumea ca pe o piață pe care America trebuie să negocieze înțelegeri avantajoase pentru ea. De valori democratice și de interese geostrategice este mai bine să nu-l întrebăm. Desigur, președintele Macron știe bine acest lucru, cum îl știe și Zelenski, care a oferit un plan de pace cu multe avantaje pentru SUA. Președintele Ucrainei a declarat că întâlnirea cu Macron și Trump a fost „constructivă” și că s-au discutat „chestiuni importante legate de câmpul de luptă şi de situaţia mondială”. Ce a înțeles Donald Trump vom afla doar după inaugurarea sa ca președinte, în ianuarie 2025. Până atunci, nu ne putem permite decât, eventual, un optimism foarte prudent.
Romanian