Din cât se pare, alegerile locale se vor desfășura la data fixată. Contextul pandemic va impune, desigur, măsuri speciale de protecție a alegătorilor și va influența și gradul prezenței la vot. În principiu, ele ar mai putea fi amânate doar dacă proporția infectărilor va deveni catastrofală. Toate partidele sunt interesate însă ca ele să se desfășoare la termenul programat. PNL-ul știe că încă o amânare le este favorabilă adversarilor, care mizează pe uzura provocată de greșelile și bâlbele inerente actului guvernamental. La rândul său, PSD-ul constată că perioada de prelungire a alegerilor locale lasă loc fenomenului de migrație politică. O mulțime de primari PSD-iști au trecut deja, cu consiliile lor (și, în micile localități, cu masa aferentă de votanți), la PNL. Doar câțiva „bonzi” ai formațiunii, primari de localități urbane sau președinți de consilii județene, ar mai dori încă o amânare a votului, pentru a repara, pe ultima sută de metri, ce se mai poate repara. Celelalte grupări socotesc și ele că o nouă amânare ar da timp principalelor forțe politice implicate, PNL-ul și PSD-ul, să-și clarifice mai ferm strategiile și chiar să recalculeze șansele diverșilor candidați propuși. De la Pro România, USR-Plus sau PMP, la noile formațiuni, apărute conjunctural, cum se întâmplă la mai toate alegerile, toate grupările partinice doresc acum „să încerce marea cu degetul”, adică să își testeze impactul, în perspectiva parlamentarelor. Alegerile locale transmit, după cum se știe, un puternic semnal privitor la orientarea electoratului, indică trendul unui partid sau al altuia, furnizează baza unor alianțe pre-parlamentare în perspectiva viitoarelor coaliții de guvernare. Deși se spune că „la locale”, cetățenii își aleg primarul în funcție de calitățile lui de administrator corect și eficient, fără a ține cont de afilierea partinică a acestuia, câștigarea unui număr cât mai mare de primării și consilii județene are semnificații majore pentru direcția pe care o va lua țara după alegerile parlamentare. Candidații la locale se înscriu, totuși, în limitele programelor electorale ale partidelor pe care le reprezintă. Din această perspectivă, cea mai mare importanță o are Bucureștiul. Capitala țării are cel mai mare număr de electori dintre unitățile administrativ-teritoriale existente și, probabil, prin chiar faptul că sunt plasați spațial în centrul din care se iau deciziile majore pentru țară, ei sunt cei mai informați cetățeni asupra intențiilor reale ale diverselor formațiuni politice. În ultimele mandate de Primar General, bucureștenii au ales reprezentanți ai PSD-ului, pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea. Mai mult, în scrutinul de acum patru ani, ei i-au impus la toate sectoarele Capitalei pe reprezentanții acestui partid. Bucureștiul a dat semnalul uriașei victorii electorale a PSD-ului la parlamentarele din 2016. Ce a urmat și ce a ascuns populismul PSD-ist după marea lui victorie se știe. Din marile proiecte anunțate pentru modernizarea și eficientizarea Capitalei, s-a ales praful. Cu mii de angajați fără specializare sau pregătire tehnică necesară (în timp ce primăriile din marile capitale europene au câteva sute), PMB a devenit un cuib de paraziți și „șmecheroși”, profitori și „ciupitori” ai contractelor preferențiale, inițiate de șefii lor. Sectoarele au cheltuit, laolaltă cu Primăria Generală, fonduri uriașe de bani pe spectacole, pe decoruri de sărbători cu mult mai modeste decât banii dați, în timp ce poluarea a devenit maximă, iar infrastructura capitalei, neglijată ani la rând, s-a prăbușit. În orașul cu cel mai mare buget local din țară, companiile care gestionează alimentarea cu apă și electricitate – RADET, Termoelectrica etc.– sunt falimentare, iar salubritatea funcționează haotic, lăsând cetățenii să-și depoziteze gunoaiele pe unde apucă. Nu mai vorbesc de construcțiile civile, de planurile urbanistice încălcate, de lipsa parcărilor ori de afacerile cu terenuri care fac să dispară, și așa, puținele spații verzi. Declanșarea crizei sanitare a complicat și mai mult viața bucureștenilor, „cadourile” făcute de edilul-șef (vouchere pentru excursii, gratuități la testările pentru pandemie etc.) fiind deja recunoscute drept „frecții la piciorul de lemn”. Dacă va fi aleasă o nouă administrație, aceasta ar trebui să-și înceapă mandatul cu o auditare severă a modului în care au fost cheltuiți banii orașului, acum aproape intrat în insolvență.
La București candidează, din partea PSD-ului, Gabriela Firea, primarul în funcțiune. Ea și-a adus brusc aminte de „marile proiecte urbane”, lăsate în paragină în ultimii ani, reluate acum cu o râvnă propagandistică demnă de fapte mai bune. Firea atacă guvernul liberal, care nu-i deblochează fonduri pentru realizarea lor. Dar, timp de trei ani, sub trei guverne PSD-iste, ea nu a făcut nimic pentru inițierea sau continuarea lor. Firea vrea, cu orice preț, să se mențină la PMB, pentru a-și putea continua cariera politică, atât la șefia partidului ei, PSD, cât și într-o eventuală candidatură din partea acestuia la președinția țării, în 2024. Din nefericire pentru ea, disidenții din PSD, Ponta, cu Pro România, și Negoiță, cu „București 2020”, au dezvăluit – în cunoștință de cauză – mafia care funcționează în instituțiile conduse de PSD. Nimic nu poate caracteriza mai lapidar formula administrativă pusă în operă de acestea decât exclamația unui cunoscător al ei din interior, primarul fost PSD-ist Negoiță: „Niște hiene!”. Firea ar mai putea câștiga un nou mandat numai în situația în care opoziția de dreapta o va ataca divizată. PNL-ul și USR Plus au făcut un mare pas înainte, acceptând să îl susțină împreună pe Nicușor Dan, un candidat pregătit extrem de serios pentru gestiunea unui oraș de dimensiunile Capitalei. Numai că, din motive ce țin mai degrabă de orgoliu și ranchiună politică, ele au exclus din asocierea lor PMP-ul, partidul lui Traian Băsescu, fapt ce l-a îndemnat pe acesta să candideze el însuși la PMB. Destabilizarea PSD-ului, prin candidaturile anunțate de Ponta și Negoiță se reechilibrează prin candidatura fostului președinte al României, Băsescu urmând să ia voturi de la Nicușor Dan. Deși este clar pentru toată lumea că „bătălia pentru București” se dă doar între Gabriela Firea și Nicușor Dan, jocurile „de pe margine” ar putea genera surprize, pentru că alegerile au un singur tur.
