Misterele legate de Akhenaton continuă

Amenhotep al IV-lea s-a născut pentru a deveni conducător al Egiptului – aşa spun izvoarele istorice. Însă despre naşterea, copilăria şi, în general, despre viaţa acestui faraon nu se ştie aproape nimic. Se poate să se fi născut în 1353 î.e.n. sau în 1336 î.e.n., în Teba sau… altundeva. Când avea 16 sau 24 de ani, a urcat pe tron şi e posibil să fi fost deja căsătorit cu Nefertiti, o altă figură egipteană mitică, împreună cu care se ştie că a avut cel puţin şase fete, în vreme ce cu o altă soţie a avut un fiu devenit ulterior celebru: Tutankhamon! După şase ani de domnie, dintr-un motiv misterios, Amenhotep al IV-lea a hotărât să abandoneze religia politeistă, alegând să se închine unei singure divinități: Aton, Zeul Soarelui. Și-a luat el însuși numele de Akhenaton („Servitorul lui Aton”) şi a mutat capitala Egiptului în Akhetaton (azi, Amarna), un oraş construit de la zero, în timp record. După încă 12 ani de domnie, marcaţi de rebeliuni ale populaţiei şi de uneltiri ale elitei egiptene, Akhenaton a murit. Atât doar că nu se ştie cum! De moarte bună, asasinat cu o armă sau prin administrarea unei otrăvi? Conform unor cercetători, ar fi fost îngropat în mormântul pe care şi-l pregătise dinainte în Akhetaton şi e adevărat că în Amarna a fost descoperit un mormânt regal, numai că el era gol şi neinscripţionat! Aşadar, iată că până şi moartea şi soarta mumiei lui Akhenaton reprezintă un mister! Care e posibil, dar nu sigur, să fi fost parţial elucidat…

În ianuarie 1907, un personaj extrem de bogat, pe nume Theodore M. Davis, l-a angajat pe arheologul Edward R. Ayrton, împreună cu echipa sa, să facă săpături în faimoasa Vale a Regilor din Egipt. La doar câteva zile după începerea lucrului, pe 6 ianuarie, Ayrton a şi făcut o descoperire remarcabilă… prin anomaliile ei! Într-un mormânt de dimensiuni destul de reduse, cu o arhitectură simplă şi cu decoraţiuni deloc spectaculoase, botezat „KV55”, arheologul a găsit: 4 borcane canopice din alabastru, un altar din lemn aurit, rămăşiţele mai multor cufere, mai multe pecete de sigilii, un postament de vază, câteva piese de mobilier, un cap de gâscă realizat din argint, două cărămizi din argilă şi un singur sicriu, care fusese vandalizat, astfel că masca mortuară era acum incompletă. Problema care a devenit evidentă în scurt timp a fost stabilirea identităţii ocupantului mormântului, de vreme ce, în urma cercetărilor, s-a constatat că obiectele din sepulcru aparţinuseră unor persoane diferite, iar sarcofagul nu mai avea cartuşul cu numele „locatarului”. Mai multe dintre artefacte au fost legate de faraonul Akhenaton. Cele patru borcane canopice erau, în mod bizar, goale, dar purtau pe capac efigiile a patru femei – s-a speculat că ele le-ar fi reprezentat pe patru dintre fiicele lui Akhenaton sau că toate cele patru efigii reprezentau, de fapt, aceeaşi femeie: pe Kiya, una dintre soţiile lui Akhenaton. Altarul aurit îi fusese închinat reginei Tiye, mama lui Akhenaton, iar pe cele două cărămizi din argilă se aflau însemnele grafice ale aceluiaşi faraon. În schimb – surpriză!, în urma examinărilor iniţiale, de la faţa locului, s-a spus că trupul din sarcofag îi aparţinea unei femei: cadavrul fusese mumificat în poziţia ritualică specifică femeilor, iar organele genitale masculine păreau să lipsească. S-a presupus că trupul era al lui Nefertiti, soţia lui Akhenaton, sau al lui Meketaten, a doua lui fiică, sau al lui Meritaten, o altă fiică a faraonului. Apoi însă, în urma cercetărilor de laborator, a intervenit o nouă răsturnare de situaţie: s-a concluzionat că totuşi cadavrul era al unui bărbat! Dar al cui? Şi de ce fusese înmormântat în poziţia ritualică rezervată femeilor?

S-a trecut la analize ştiinţifice, încercând să se determine vârsta la care murise enigmaticul „locatar”. Nici aici controversele nu s-au lăsat aşteptate: iniţial s-a spus că bărbatul avea în jur de 25 de ani, apoi vârsta a fost redusă la sub 20 de ani. După câteva decenii, o altă echipă de cercetători a reanalizat trupul şi a concluzionat că omul fusese afectat de „sindromul Frölich”, o boală din cauza căreia scheletul nu i se dezvoltase în mod normal, astfel că vârsta adevărată, la momentul decesului, fusese de 35 de ani! Iar saga a continuat: în februarie 2010, un anatomist a remarcat forma anormală a craniului din mormântul „KV55”. Această observaţie a determinat reluarea cercetărilor şi a analizelor. Cu un avânt reînnoit datorită unei idei: dacă mumia din „KV55” este totuşi a faraonului Akhenaton? Puţinele bazoreliefuri şi statui reprezentându-l pe Akhenaton care au supravieţuit până în prezent ilustrează o persoană al cărei craniu este anormal prelungit în partea posterioară, ai cărei umeri sunt „căzuţi”, ca ai unei femei, al cărei piept este dezvoltat aproape sub forma unor sâni, şi al cărei pelvis are forma şi dimensiunile unui pelvis de femeie, nicidecum de bărbat – motiv pentru care, de zeci de ani, se speculează că Akhenaton fie a suferit de sindromul Marfan, care ar explica, parţial, această morfologie anormală, fie că, de fapt, el a fost… femeie! Testele ADN realizate recent au indicat că e posibil ca trupul să-i fi aparţinut unei rude apropiate a lui Tutankhamon. Alte analize ştiinţifice au indicat, de asemenea, corelări destul de probabile cu Akhenaton. Concluzia cercetătorilor? E „aproape sigur” că mumia din „KV55” îi aparţine faraonului Akhenaton, dar „nu avem certitudine de 100%”, întrucât există şi date care nu se potrivesc cu acest scenariu. Aşadar, misterul persistă!
Fabuloasele piramide din Bosnia

În 2005, Semir Osmanagic, un bosniac, doctor în ştiinţe sociale, a făcut o descoperire fabuloasă: un grup de cinci dealuri din apropierea orăşelului Visoko, din zona centrală a Bosniei, s-au dovedit a fi nu nişte simple forme de relief, create de Mama Natură, ci nişte piramide perfecte, semi-îngropate, de dimensiuni uriaşe! Cea mai mare dintre ele, Piramida Soarelui, are o înălţime de cel puţin 300 de metri, deci aproximativ dublul înălţimii Marii Piramide egiptene din Giza, în vreme ce următoarea ca mărime, Piramida Lunii, are o înălţime de „doar” 190 de metri, ceea ce înseamnă că şi ea este cu 50 de metri mai înaltă decât Marea Piramidă egipteană!
În urma analizelor iniţiale, s-au constatat următoarele: toate cele cinci piramide (celelalte trei au fost botezate Piramida Dragonului, a Iubirii şi Templul Pământului) au câte patru feţe triunghiulare, unghiurile colţurilor şi unghiurile feţelor fiind perfect regulate! Feţele sunt perfect orientate spre punctele cardinale – nord, sud, est şi vest! Vârfurile a trei dintre piramide, cele mai mari, formează, din punctul de vedere al aranjamentului spaţial, un triunghi echilateral! Poziţiile şi înălţimile relative ale Piramidei Soarelui şi Piramidei Lunii proiectează o umbră enormă, care marchează invariabil solstiţiul de vară.
Piramide din polimeri

În anul următor, din fonduri proprii, doctorul Semir Osmanagic, căruia i s-a alăturat o echipă ştiinţifică pluridisciplinară (alcătuită din arheologi, geologi şi geofizicieni), a demarat o serie de verificări pe teren, verificări realizate cu ajutorul sateliţilor şi cu geo-radare, cât şi apelându-se la investigaţii topografice şi de natură seismică. De asemenea, s-au demarat săpături de amploare la baza tuturor celor cinci piramide. În plus, s-au prelevat şi mostre de materiale din aşa-zisele „dealuri”, mostre provenind de la diverse adâncimi. Ele au fost trimise spre analiză către multiple laboratoare specializate, de la universităţi de prestigiu din mai multe ţări occidentale. Rezultatele au fost uluitoare! S-a descoperit că materialul din care sunt construite piramidele este un geopolimer conglomerat artificial, care, deşi seamănă cu piatra naturală, nu are nicio legătură, din punctul de vedere al proprietăţilor chimice şi mecanice, cu piatra de orice fel, şi cu atât mai puţin cu materialele specifice zonei! Mai mult, testele de duritate şi rezistenţă făcute la Universitatea din Paris au arătat că geopolimerul este de cinci ori mai robust decât betonul din zilele noastre şi că rezistă la o presiune de 94 de megapascali, ceea ce înseamnă că este extraordinar de comprimat şi de rigid! De asemenea, conform studiului realizat de doctorul Joseph Davidovits, fondatorul „Institutului Francez de Polimeri” şi deţinătorul a peste 50 de patente în domeniul ştiinţei materialelor, geopolimerul antic din Bosnia este de cinci ori mai rezistent la apă decât orice tip de beton produs în zilele noastre!
Tunelurile subterane

În perioadele de repaus, discutând cu localnicii care veneau în vizită pe şantier, doctorul Osmanagic a aflat că în zonă circulau legende vechi de generaţii întregi cu privire la existenţa unor tuneluri subterane, care ar fi împânzit întreaga regiune. Antropologul şi-a spus că asta nu putea să fie o întâmplare, de vreme ce aproape toate piramidele antice din lume sunt „asortate” cu tunele subterane. Ca atare, împreună cu echipa sa, şi-a propus să verifice şi veridicitatea respectivelor poveşti. În scurt timp, la aproximativ 2,5 kilometri distanţă de Piramida Soarelui, oamenii de ştiinţă au găsit o mică „peşteră”, pe care localnicii o cunoşteau, dar o considerau „banală”. „Peştera” s-a dovedit a fi, de fapt, gura de intrare într-un tunel, gură care fusese mascată cu un zid artificial, care imita, ca aspect, piatra! Încercând să pătrundă în tunel, echipa a dizlocat cu atenţie zidul şi… surpriză! Şi-a dat seama că întregul tunel fusese acoperit cu grijă cu bolovani şi pământ, că acolo nu avusese loc vreo prăbuşire, întrucât pereţii rotunjiţi, construiţi cu atenţie, ai tunelului, erau intacţi! Echipa ştiinţifică, ajutată de voluntari, a început aşadar trudnica muncă de eliberare a tunelului – care a durat ani de zile. Încetul cu încetul, s-a descoperit că din acel tunel principal porneau numeroase ramificaţii – care au fost, la rândul lor, eliberate – că, la intersecţiile tunelurilor, gurile de acces erau, de asemenea, sigilate cu câte un zid artificial, că existau multe camere, a căror destinaţie nu a fost înţeleasă, camere care erau „marcate” cu pietre de mari dimensiuni, inscripţionate într-o limbă posibil proto-runică, al cărei înţeles nu a fost descifrat nici până în prezent. În plus, din loc în loc, pe parcursul tunelurilor, au fost găsite blocuri megalitice care nici ele nu au legătură cu materialul geologic înconjurător şi a căror semnificaţie nu a fost desluşită.
Apoi, în 2018, a fost descoperită o altă gură de intrare, într-un tunel separat. Şi aici povestea s-a repetat: gura era sigilată cu un zid, iar tunelul din spate era umplut cu grijă cu bolovani şi pământ. Şi acest tunel a început să fie degajat, dar munca a durat doar două săptămâni, căci, în continuare, tunelul a fost găsit „liber”. Şi această cale de acces are o multitudine de ramificaţii şi de încăperi misterioase. La sfârşitul verii anului 2019, informaţiile acumulate de-a lungul anilor, începând din 2006 încoace, cât şi rezultatele celor mai recente analize ştiinţifice, de diverse tipuri, au fost reunite, iar concluzia a fost că tunelurile şi piramidele din Bosnia au o vechime de cel puţin 12.000 de ani! Nu în ultimul rând, în iarna lui 2019, în timpul unor lucrări de conservare, muncitorii au descoperit o altă intrare, într-un al treilea tunel principal! Începând din primăvara acestui an, cercetătorii au început să investigheze această nouă cale de acces, care, de asemenea, a fost găsită „liberă”. Se estimează că studierea minuţioasă a celui de-al treilea tunel va mai dura câţiva ani.
Evident că (așa cum se întâmplă și cu artefactele dacice de la noi) descoperirile făcute de doctorul Semir Osmanagic şi de echipa sa nu au fost pe placul unora dintre oamenii de ştiinţă, care apără „istoria oficială” din stupiditate sau din interese mercantile. S-a spus că piramidele şi tunelurile din Bosnia sunt „o mare farsă” sau „o escrocherie”. Fostul ministru egiptean al Antichităţilor, Zahi Hawas, care, în ultimii ani, s-a discreditat din cauza unor afirmaţii aberante sau „suprarealiste”, a avut îndrăzneala să-l acuze pe doctorul Semir Osmanagic că „suferă de halucinaţii”! Dincolo de faptul că toate testele realizate in situ au fost făcute de oameni de ştiinţă cu mare experienţă şi cu „dosare” profesionale lipsite de orice pată, dincolo de faptul că toate analizele au fost procesate şi interpretate de laboratoare specializate din universităţi reputate din întreaga lume, cei care atacă „Proiectul Piramida Bosniacă” mai au o mare problemă: spre deosebire de şantierele arheologice din Egipt, de exemplu, la care oricărui cercetător din afara „grupului egiptologilor” îi este aproape imposibil să aibă acces, şantierul arheologic din Bosnia este complet liber – orice cercetător, de oriunde din lume, poate să meargă la piramidele din Bosnia şi să realizeze investigaţii şi teste independente. De exemplu, încă din 2010, experţi din Marea Britanie, Finlanda, Italia, Croaţia şi Serbia au mers la Visoko şi, apelând la echipamente şi metodologii diferite, au testat proprietăţile electromagnetice şi arheoacustice ale piramidelor. Astfel s-a aflat că Piramida Soarelui emană, prin vârful ei, o rază concentrată şi stabilă de energie magnetică rezonantă, iar întreaga sa structură generează un sunet difuz, pe frecvenţe ultrasonice! De asemenea, prin intermediul fotografiei de poli-interferenţă, o tehnică folosită în mod normal pentru fotografierea câmpurilor energetice biologice, s-a constatat că toate cele cinci piramide bosniace manipulează câmpul electromagnetic natural, produs de Pământ! Din fericire, mulţi alţi oameni de ştiinţă, din toată lumea, susţin proiectul lui Semir Osmanagic, mai multe companii şi foarte multe persoane private au făcut donaţii importante, iar voluntari care să facă munca brută se prezintă permanent la şantier. Prin urmare, cercetările continuă!