
Când e vorba să dai un exemplu de miniștri „în formă maximă” ai guvernului liberal, printre primele nume care se cer rostite se află și cel al Violetei Alexandru. Activă, eficientă, deloc populistă, doamna ministru al Muncii este un model de profesionalism social și politic, care-și păstrează actualitatea, dincolo de jocurile politice ale momentului.
„Vreau să arăt că problemele se pot rezolva pe loc”
– Sunteți cel mai vizibil ministru al guvernului liberal, nu la televizor, ci în realitate. Românii nu sunt obișnuiți să-i vadă pe demnitari umblând prin țară, ca să afle, asemeni lui Cuza, ce se întâmplă la fața locului. Deplasările pe teren fac parte din rolul unui ministru?
– Nu joc un rol, mă comport așa cum cred eu că trebuie să fie un demnitar, aproape de nevoile oamenilor și capabil să găsească soluții bune, pentru că știe realitatea din viața de fiecare zi. Sunt un om de acțiune, dezvoltarea mea profesională s-a bazat pe munca de documentare în teren, dar adevărul este că mandatul meu a fost puternic influențat de comunicarea zilnică cu beneficiarii serviciilor Ministerului Muncii: pensionari, antreprenori, persoane în căutarea unui loc de muncă, persoane nemulțumite de relațiile de muncă, persoane cu dizabilități. Pot spune că acest dialog constant, faptul că am vrut să aud și să preiau problemele oamenilor mi-a stabilit prioritățile din agendă. A fost o decizie asumată și nu am greșit, pentru că am reușit să rezolv exact lucrurile pe care oamenii le cereau; le-am arătat că se pot rezolva problemele lor, că administrația poate fi făcută să muncească pentru ei.
„Munca românilor în pandemie a fost extraordinară”
– Cum arată, din perspectiva funcției pe care o îndepliniți, oamenii pe care îi întâlniți? Se muncește în România? Pot spera românii, în viitor, la un rost omenesc acasă, în țara lor?

– Ca să vă răspund la această întrebare, trebuie să vă fac o mărturisire: sunt influențată de recenta experiență a muncii extraordinare a românilor în perioada pandemiei. Nu găsesc cuvinte suficiente ca să le mulțumesc îndeajuns celor care au muncit în această perioadă. Aș mulțumi fiecărui vânzător care ne-a ajutat, mergând la serviciu, să ne procurăm mâncare, și fiecărei persoane din sistemul medical care ne-a îngrijit, ca să dau doar două exemple, dar sunt multe. Militari, polițiști, oameni care, în ciuda riscurilor, și-au făcut treaba, pentru ca noi toți să fim în siguranță. Da, se muncește în România, iar anul acesta ne-a demonstrat că românii sunt muncitori și că se pot mobiliza în cele mai dificile momente. Sunt societăți peste tot în țară, care s-au organizat, au luat măsuri de protecție și au continuat munca. A existat o preocupare reală, o responsabilitate evidentă, atât din partea patronatului, cât și a angajaților, ca lucrurile să funcționeze. Sunt parte a Partidului Național Liberal, și noi, liberalii, prețuim mult oamenii care muncesc, investim în ei, dorim ca ei să fie cât mai bine pregătiți, să câștige mai bine, să fie respectați pentru munca lor. Tot anul am urmărit evoluția numărului de angajați și, după luni de efort la Ministerul Muncii, ca oamenii să nu își piardă locurile de muncă, m-am bucurat, vă spun cu toată sinceritatea, să văd că numărul angajaților activi a crescut cu 15.000 în noiembrie, față de începutul anului, față de perioada dinaintea pandemiei. 175.000 de șomeri și-au găsit, prin ANOFM, locuri de muncă. Este un semnal foarte bun, după toate aceste luni de efort. România muncește! Văd și situațiile în care oamenii, în fața ofertelor de muncă, le refuză, și știu că aceste politici de sprijin trebuie orientate exclusiv către cei care, din motive obiective, nu reușesc să lucreze. Rămân un om optimist, încrezător, cred că dacă îi ajutăm pe semenii noștri să aibă încredere în ei, dacă nu îi lăsăm să se descurce singuri acolo unde au nevoie de ajutor, dacă investim în pregătirea lor, vor avea o perspectivă mai clară a evoluției profesionale și vor prefera întotdeauna munca plătită care le aduce inclusiv demnitate.
„Vom mări pensiile în continuare. Așa îi respecți pe oamenii care au muncit o viață”
– Ce e rău și ce e bine, pe câmpul muncii din România? Care sunt marile probleme cu care vă confruntați?

– Este bine faptul că, în pofida știrilor alarmiste, românii au înțeles că cea mai bună formă de protecție socială este propriul salariu câștigat prin muncă. Convingerea mea este că angajatorii și angajații au încredere că guvernul este lângă ei, le dă o siguranță, că nu îi abandonează la greu. Nu îmi place faptul că se continuă să se muncească la negru. Am vorbit cât am putut de mult în acest mandat despre consecințele muncii la negru, consecințe imediate – lipsa minimei protecții sociale în caz de nevoie (și pandemia a arătat că de măsurile de sprijin au putut beneficia cei care munceau cu forme legale), dar și consecințe pe termen mediu și lung – lipsa unei pensii sau o pensie mică la momentul pensionării. Apropo de câmpul muncii, i-am sprijinit și pe cei care au avut, în condițiile pandemiei, activitatea suspendată temporar, dar și pe cei care au muncit. Am tras mult pentru ca toate deciziile de pensionare să fie eliberate la timp, din respect pentru munca de-o viață a acestor persoane. Am decis mărirea pensiei în cel mai dificil an, tot din respect pentru nevoile reale ale pensionarilor. Vom mări pensiile în continuare. Așa îți respecți oamenii care au muncit o viață – comportându-te corect, mărind, în mod responsabil, în măsura posibilităților bugetare, punctul de pensie. Ceea ce vom face în continuare.
– Există zone ale muncii în care românii să dovedească vreun talent special?
– Românii sunt talentați în mai multe domenii de activitate și sunt serioși, în măsura în care angajatorul îi tratează cu tot respectul. Din toate semnalele pe care le am, văd că nu doar banii sunt importanți pentru salariații români, ci și modul în care sunt tratați, respectați de către angajator. Excelăm, după cum se știe, în IT, dar vin din urmă alte domenii, în care văd deja inovare, cum ar fi în industria medicală, unde există un potențial uriaș și o resursă care se face remarcată.
„Românii din străinătate vor veni acasă”
– Ce ar trebui făcut pentru ca românii plecați la muncă în străinătate să se întoarcă acasă, să poată avea și aici un rost?
– Îmi doresc ca românii să ia în considerare ofertele de muncă din România și chiar am stimulat, în acest an, angajatorii, printr-o măsură dedicată acoperirii unei părți din costurile salariale, antrenarea diasporei în activități în țară. Eu știu foarte bine că sunt oameni care vin cu o pricepere importantă, după ce au lucrat în străinătate și s-au expus unui mediu de lucru competitiv. Dar alegerea este doar a lor. România nu îngrădește nimănui dreptul de a lucra în orice țară membră UE sau, în general, în orice țară dorește și găsește un loc de muncă potrivit calificării sale. Important pentru mine este să îi știu sănătoși, apți de muncă și desfășurând, legal, activități pentru care sunt plătiți. Opinia mea este că oamenii au nevoie, pentru a se întoarce, nu numai de un loc de muncă. Au nevoie să se schimbe lucrurile în sistemul public, de exemplu. Trebuie să facem câteva reforme ale statului, ale administrației, pentru ca românii să nu mai simtă că, în țara lor, lucrurile nu funcționează cum ar trebui. Dacă văd că se schimbă situația, că administrația lucrează pentru ei, că în societate promovează cei competenți, că serviciile sunt de calitate, vor lua mai serios în calcul revenirea în țară. Nu le este ușor acestor oameni să stea departe de familie și prieteni, dar, ca să vină înapoi, trebuie muncit pentru schimbări. Și vor veni fără discursuri ale politicienilor; vor veni pentru că văd o perspectivă serioasă pentru România și, implicit, pentru ei și familiile lor.
„Am venit să fac treabă, nu să mă aflu în treabă”
– Hărnicia dumneavoastră, neobișnuită pentru un ministru de tip tranziție, obișnuit să muncească mai mult la televizor, creează și invidii. După cum se știe, chiulangiilor nu le plac premianții. Unora le păreți arogantă, severă. Sunteți pregătită să rezistați?
– Am venit să fac treabă, nu să mă aflu în treabă, cum este o vorbă românească. Mă concentrez pe atingerea obiectivelor pe care mi le propun și nu mă las până nu văd treaba dusă până la capăt. Cele mai importante sunt rezultatele concrete, care să schimbe în bine viața oamenilor. Și, când simt că îmi e greu, îmi aduc aminte că sunt atâția oameni, părinții și bunicii noștri, care au muncit și care trebuie să fie respectați la vârsta pensionării; sunt oameni harnici în România, oameni care se trezesc la ora 6 dimineața și muncesc până seara. Deci, dacă ei pot, trebuie să pot și eu.
– Există și bucurie în ceea ce faceți?
– Categoric, este multă emoție pe care o simt din partea oamenilor. Toate problemele lor sunt reale, fiecare are viața lui, sunt atât de mulți care văd în mine ultima lor șansă de a rezolva ceva. Primesc zeci, până la sute de mesaje zilnic, de la oameni care îmi spun: „…Nu credeam că cineva îmi va rezolva problemele cu care mă confrunt de ani de zile și care au fost ignorate”. Îi rog să nu le asocieze cu persoana mea, cea mai mare bucurie pentru mine este să știu că am determinat administrația să lucreze pentru cetățeni, să le asculte problemele, să nu le ignore, să le rezolve.
„Dacă vrei să faci bine, poți face”
– Doamnă ministru, la ce visați când nu umblați pe teren? Din ce se compune partea nevăzută a vieții dumneavoastră? Care sunt valorile în care credeți?

– Bucuriile mele vin din lucruri simple. Un simplu mulțumesc, din partea unui om care aștepta cu anii ca o instituție publică să-i răspundă la o întrebare, pentru mine contează enorm. Urmăresc și statistici, dar, vă spun sincer, energia mea vine de la mesajul unui om care își pierduse speranța că se mai face treabă în România și care îmi transmite că, lucruri simple, ignorate cu anii, s-au rezolvat. Am făcut sistemul public să lucreze pentru oameni și îmi închei mandatul convinsă că, în pofida rezistenței la schimbare, se poate face schimbarea. Din poziția de ministru, am obligația să comunic, dar, între a fi la TV și a rămâne să mai rezolv din probleme, vă spun direct – aleg rezolvarea problemei. Așa sunt eu. Dacă vrei să faci bine, poți face. Așa îmi educ și fetița. Cred în puterea fiecărui om de a face bine, în cercul lui de cunoscuți, în comunitatea lui. În fiecare om există potențial să se dezvolte și să ajute și comunitatea să se dezvolte. Avem nevoie să dăm mai multă încredere oamenilor în capacitatea lor, în abilitățile lor. Schimbarea începe cu încrederea pe care trebuie să o avem fiecare, că se poate mai bine. Eu investesc în oameni, în echipa mea, în toți cei cu care lucrez. Învăț mult de la fiecare om serios, de la fiecare om căruia nu îi este frică să încerce mai mult, care nu se ferește să eșueze, pentru că știe că nu trebuie să-și piardă încrederea, ci să meargă mai departe.