Mulți l-au subestimat pe Volodimir Zelenski. Ascensiunea sa politică extrem de rapidă, pe curba succesului din televiziune și cinema, părea să-l pregătească pentru un mandat decorativ la președinția Ucrainei – un alt rol printre altele, ca marionetă a marilor oligarhi, care-și împart puterea în spațiul ex-sovietic. Imaginea de „actoraș” o avea de dinainte să înceapă războiul. Președintele rus Vladimir Putin a fost primul care a căzut în această capcană când și-a imaginat că Ucraina poate fi supusă, printr-o „operațiune specială”, de câteva zile. Convingerea că Volodimir Zelenski va fugi de la Kiev după primele bombardamente ori tentative de asasinat puse la cale împotriva sa a fost greșită. Spre surprinderea generală, „actorașul” de la Kiev și-a luat în serios rolul de președinte și s-a transformat peste noapte, într-unul dintre pilonii de rezistență ai Ucrainei. Emoționant, curajos, credibil, foarte articulat, mereu la obiect, discursul lui Zelenski a câștigat războiul psihologic cu „partida rusă”, rămasă înglodată în paradigma propagandistică sovietică. Turul de forță pe care l-a făcut Volodimir Zelenski în aceste săptămâni, în care s-a adresat celor mai mari adunări parlamentare ale lumii, în care s-a deschis, cu riscurile de securitate de rigoare, întâlnirilor cu presa, în care nu a ezitat să taxeze acrobațiile marilor puteri, l-au transformat pe „actoraș” într-un interlocutor de primă mână pentru marii decidenți ai zilei.
Prestația din aceste zile a lui Volodimir Zelenski și stilul său de comunicare în situații de criză marchează un „înainte” și un „după”. De acum încolo, într-un context de forță majoră, toți liderii vor fi comparați, inevitabil, cu Zelenski. Aflat în campanie electorală, președintele francez Emmanuel Macron, altfel un lider carismatic, unul dintre bunii comunicatori din politica mondială, nu s-a sfiit să imite stilul Zelenski, renunțând la costumele sale, pentru o ținută de inspirație cazonă, precum cele cu care ne-a obișnuit președintele ucrainean. Cu siguranță, prin alte cancelarii occidentale, discursurile lui Zelenski sunt deja disecate de specialiști pentru a afla cât mai repede secretele prizei la public ale ieșirilor șefului de la Kiev.
Evident că politicianul Volodimir Zelenski are limitele sale. Dar liderul Zelenski, din aceste zile capitale pentru viitorul nației sale, se impune ca un model. Se va spune că îl ajută trecutul de „actoraș” în prestațiile sale lipsite de bâlbe și de trac în fața camerelor TV. E drept, dar mesajele sale au priză la public tocmai pentru că nu par „jucate”. Și-apoi, și dicția, și vorbitul în public sunt lucruri care se pot învăța, pas cu pas. Necazul cu liderii politici de la București – care, fără excepție, vorbesc încâlcit, evaziv, aproape neinteligibil – e că, de-a lungul unor lungi cariere în politică, nu își rezolvă deloc problemele, nu își îmbunătățesc discursul, nu vorbesc mai bine limbile străine… Iar stilul acesta, „Las’ că merge și așa!”, e chiar măsura implicării lor în problemele țării. Când ne mirăm că mesajele din pandemie s-au lovit ca de pereți, trebuie să ne gândim, în primul rând, la cum au fost ele comunicate. Are rost să comparăm prestațiile din pandemie ale alor noștri cu prestațiile lui Volodimir Zelenski?
Alegerile prezidențiale din România sunt programate în 2024. S-ar prea putea ca prestația publică să facă diferența: lumea întreagă are acum un reper despre cum ar trebui să vorbească un președinte. Avem personaje cu carismă și cu discurs legat prin partidele noastre? Nu prea! Este, în schimb, destul timp pentru cine vrea să pună mâna și să învețe. Nimeni nu se naște învățat ori pregătit pentru ce rol îi rezervă viața. Și Zelenski era un biet „actoraș” acum câteva săptămâni…
