„În Abrud nu avem probleme de conviețuire”
– Sunteți un caz rar, de consilier local independent, neafiliat politic. La fel de rar e și faptul că sunteți maghiar, ales consilier local într-o oraș unde sunt 50 de maghiari și aproape 6.000 de români. Cum v-ați convins concetățenii să vă aleagă?

– Am ales să candidez, pentru că multe dintre ideile pe care le aveam pentru oraș nu se puteau întâmpla dacă rămâneam în afara implicării politice. Am văzut și în țară, și peste hotare, exemple de reabilitare a centrelor istorice și de punere în valoare a patrimoniului care au devenit motoare ale dezvoltării locale. La noi, ele nu erau pe agenda publică: nu din rea-voință, pur și simplu existau alte priorități. Așa că am decis să candidez. Dar nu mi-am făcut nicio problemă referitor la etnie: în Abrud sunt multe familii mixte, avem un istoric de bună conviețuire, oamenii mă știu, au încredere în mine ca farmacist, vin la mine și dezbatem toate problemele medicale.
Cu ce ofertă politică am mers la oameni e altă poveste. Le-am explicat, din start, că nu le promit nimic: pot să le promit metrou dacă vor să audă asta, pot să le promit aeroport, toate năstrușniciile. Am convenit cu ei că, pentru fiecare dintre noi, pe primul plan e familia. Ca să-i meargă bine familiei mele, trebuie să-i meargă bine afacerii mele. Dar afacerea mea nu poate merge bine dacă orașul nu merge bine. Și atunci, mă implic să meargă orașul bine pentru că îmi va merge și mie bine. Pe scurt, dacă în jurul meu sunt oameni bogați, eu nu pot fi decât bogat. Bineînțeles, le-am descris și proiectele mele referitoare la Abrud, ce vreau să promovez în Consiliul Local, pe ce vreau să punem accentul: pe turism și pe creșterea veniturilor. Asta a fost oferta. Iar garanția a fost că sunt om serios și cred că de-asta m-au votat. E mult mai simplu să fii alegător într-o comunitate mică, aici omul te cunoaște. Poți să vorbești la nesfârșit, lumea știe foarte bine ce fapte stau în spatele vorbăriei!
„Dacă nu aveam acces la fondurile europene, Abrudul nu putea să dezvolte nimic”
– Nu cu mult timp în urmă, când treceam prin Abrud, orașul părea rămas în secolul trecut. Acum se simte o mare efervescență, tot centrul este în renovare. De unde bani pentru astfel de lucrări de anvergură?

– Dacă România nu era membră a Uniunii Europene și nu aveam acces la fondurile europene, o comunitate mică, cum este Abrudul, nu ar fi putut să dezvolte nimic. Banii de la buget nu sunt nici pe departe suficienți pentru a putea ridica un oraș de talia Abrudului. Nici să fi fost prieten cu premierul nu aș fi primit fonduri la nivelul celor pe care le-am accesat, deja, de la Uniunea Europeană!
În momentul de față, dintre șantierele cu finanțare europeană, cel mai vizibil e centrul orașului: avem în lucru un proiect de 5 milioane de euro, prin care vom schimba radical amprenta la sol a centrului istoric, iar biserica unitariană din zonă va fi transformată într-un centru cultural multifuncțional. Vom avea o sală de spectacole, pentru că nu sunt suficiente numai betoane, trebuie și cultură. Vă dau un exemplu foarte bun, ca să înțelegeți de ce ne trebuie cultură. Avem spital la Abrud. Dar putem să dăm salarii și peste Germania, medicii nu or să vină. Ce să facă familiile lor aici? Dar dacă avem un oraș vibrant cultural și turistic, dacă se întâmplă lucruri, atunci locul devine atractiv. Avem deja de câțiva ani obișnuința unor concerte de orgă în biserica reformată. Aducem și piese de teatru. Simțim că este o nevoie acută de așa ceva. Abrudul are tradiție culturală, în interbelic avea filarmonică, avea trupe de teatru amator, avea asociații ale industriașilor, ale breslașilor. Tradiția s-a întrerupt în comunism, dar nu ne oprește nimeni să o reînviem. Abrudul poate fi un oraș vibrant cultural, un oraș vibrant turistic!
Revenind la investițiile pe bani europeni: avem Școala Generală „Avram Iancu”, reabilitare completă cu eficientizare termică, table „smart”, tot ce e necesar pentru un învățământ modern; avem, prin PNRR, milioane de euro accesate pentru spital, pregătim o finanțare pentru construirea unui corp de spital nou. Spitalul actual, construit cu marele concurs al Casei Regale a României, în 1926, nu mai poate să asigure circuite moderne, conform ultimelor standarde. Știm că ne înhămăm la lucruri mari, dar cine nu îndrăznește nu răzbește. Pentru multe, multe clădiri istorice, am depus peste tot cereri de finanțare. Avem un corp de clădire al fostei cazărmi, reabilitat, care va fi un centru de zi pentru cei de vârsta a treia. Am salvat, astfel, încă o clădire de patrimoniu. Pentru biserica romano-catolică urmează să depunem cererea de finanțare. Avem proiectul tehnic gata, finanțat de Guvern. Cu noile prețuri, va fi o investiție de 6-7 milioane de euro! Vorbim de o biserică de secol XIII! Poate chiar și mai veche.
Toate acestea le vedem ca pe un puzzle, pe care îl asamblăm piesă cu piesă. Am noroc de colegi extraordinari, din toate partidele, oameni care au înțeles că binele Abrudului e primordial. Direcția generală de dezvoltare am convenit-o cu toții și mergem pe această direcție. Tot ce e benefic pentru Abrud trece fără probleme în Consiliul Local. Dar nimeni nu se hazardează să pună un proiect pe tapet până când nu e discutat în prealabil. Economisim astfel foarte mult timp, nu plictisim cetățenii cu discuții sterile, cu gâlceavă. Nu o să vedeți gâlceavă în Consiliul Local Abrud, mai ales că toate ședințele sunt transmise „live”, asta ca să fie și transparență în decizii. E foarte bine să fii transparent, economisești timp ca să răspunzi la întrebări, să demontezi zvonuri. Lucrurile sunt clare, cetățenii știu ce se face și cum se face. Dar, să știți, nu sunt teme la care să nu avem consens, și asta spune multe despre Abrud și despre oamenii de aici.
„Turismul trebuie să devină o sursă de venit”
– Cum o duc oamenii din Abrud? Din ce trăiesc, ce afaceri sunt în zonă? Ce se poate face în plus?
– Când ne gândim la Abrud, trebuie să ne gândim ca la un centru al unei zone. Un bun profesor al meu îi spune „Terra Abrud”, Țara Abrudului, iar asta înseamnă Abrudul și comunele din jur. Aici, principalul actor economic e compania Cupru Min, care asigură locuri de muncă pentru foarte mulți oameni din zonă. Sunt lefuri bune, iar banii se cheltuie în oraș, așa că trăiesc pe orizontală și alte afaceri. Fiind bani buni în Abrud, oamenii își permit luxul de a avea nevoie de cultură. Visăm să fim ce am fost cândva ca oraș, iar asta înseamnă inclusiv activități culturale de ținută – concerte, teatru etc. E foarte importantă și componenta societății civile. Avem foarte multe asociații care se implică în comunitate. O societate sănătoasă, pe lângă niște politicieni cât de cât normali, are nevoie și de o societate civilă implicată. Societatea civilă e ca un vas de expansiune pentru sincopele politicului.
Pe lângă cei ce muncesc la Cupru Min, sunt mulți oameni care au gospodării proprii – unii îndrăznesc mai mult și au ferme serioase. Aici aș vedea importantă implicarea statului, să-i facă pe oameni să îndrăznească, să-i ajute să scrie proiecte, să acceseze fonduri pentru prelucrarea materiei prime: lapte, carne… Altfel, o să rămânem ca și cu lemnul, exportăm materie primă de bună calitate și nu beneficiem de calitate în magazine. Eu prefer să cumpăr de la un producător local, pentru că ofer familiei mele ceva de calitate și îl susțin și pe un om care se încăpățânează să rămână în Abrud, nu pleacă în altă țară.
Ce ne lipsește – și sunt posibilități enorme de dezvoltare și de expansiune – e turismul. Turismul trebuie să fie o sursă de venit pentru cât mai mulți locuitori ai zonei. Nu e neapărat necesar ca toată lumea să-și facă pensiuni de 10 camere, poți să faci și pensiuni cu 2-3 camere, în locuri absolut superbe, pitorești. În Abrud, relieful e de așa natură, că poți să ajungi într-o oază de liniște în numai 5 minute, din centrul orașului. Acolo, oamenii trebuie sfătuiți să își facă astfel de spații de cazare. Dar, foarte important, trebuie să respecte regulile de arhitectură, de urbanism! Vrem să le dăm oamenilor proiecte-tip pentru pensiuni. Ordinul Arhitecților din Alba are un ghid pentru arhitectură moțească, cu case de lemn, cu mușcate. Există modele, trebuie doar să le aplicăm!
„Pace și comerț”
– Tocmai am văzut, nu departe de Abrud, în zona Arieșeni, o mulțime de pensiuni urâte, făcute fără legătură cu tiparul arhitecturii din Țara Moților, construcții de un prost gust absolut, care îi alungă pe turiști…

– Oamenii trebuie învățați. Trebuie două-trei exemple de început, ca să prindă gustul, să vadă că se poate. Potențial există, turiști vin foarte-foarte mulți la Abrud. Dar majoritatea nu se cazează la noi, că nu au unde. Un autocar cu 50 de locuri nu se poate caza în Abrud. Și, în afară de o apă minerală și de o felie de ceva, nu cheltuie niciun ban aici. Nu beneficiem la maximum de ce potențial avem, la asta mai trebuie lucrat. Pe latura asta vrem să ne dezvoltăm. Centrul Abrudului, când va fi pus la punct, va fi un loc atractiv, și de acolo va radia totul spre periferie. În 5 ani, deja lucrurile se vor mișca destul de bine! Avem și o oportunitate foarte bună în acest sens: suntem înfrățiți cu un oraș de 30.000 de locuitori din Ungaria. Șomaj zero, oameni care o duc bine. Ei n-au munte, noi avem… Ar vrea să vină la noi la munte, dar n-avem unde-i caza. Dar ceea ce putem să le oferim noi aici e extraordinar. Vrem să punem la punct tot ce înseamnă biserici ortodoxe, fiecare are câte o poveste care trebuie cunoscută. Există o deschidere foarte mare printre turiștii din Ungaria să vadă biserici ortodoxe. Sunt mulți care nu au intrat niciodată într-o biserică ortodoxă. Deviza mea, auzită de la un bun prieten, preot ortodox, e: „Pace și comerț!”. Asta ne trebuie în Transilvania, pace și bunăstare!