– Fostul președinte Rumen Radev a câștigat recentele alegeri legislative din Bulgaria, cu o largă majoritate. Ce va însemna pentru țara vecină să aibă, în sfârșit, un guvern stabil, după opt runde de alegeri, în numai 5 ani? Sunt îndreptățite temerile privind o politică externă mai „independentă” a Bulgariei în cadrul Uniunii Europene și, de fapt, mai apropiată de Rusia?
– Temerile privind apropierea Bulgariei de Rusia sub o guvernare Rumen Radev sunt perfect justificate, având în vedere pozițiile pro-Kremlin exprimate deja de viitorul premier. Acesta a avut mari reticențe, de pildă, să condamne invazia rusă în Ucraina, s-a opus sancțiunilor UE împotriva Rusiei și intrării Bulgariei în zona euro, pe care, de altfel, a încercat activ să o împiedice, fără succes. În campania electorală, Radev a declarat, la un canal YouTube pro-Kremlin, că intenționează să devină „o punte foarte importantă… care va reface relațiile cu Rusia”, iar după alegeri, a găsit cu cale să evoce rolul decisiv al Rusiei în dobândirea independenței bulgarilor față de turci, în 1877, și, mai ales să ceară o abordare a UE cu „spirit critic, acțiune pragmatică… cu obiectivul de a construi o nouă arhitectură de securitate”. Nu este de mirare deci că succesul lui Rumen Radev este privit cu îngrijorare în capitalele europene, care se tem că în Parlamentul bulgar se va putea constitui pentru prima dată o majoritate pro-Rusia. Există, totuși, și puțină lumină. Astfel, candidatul cu cele mai mari șanse de a deveni partenerul partidului lui Radev pentru o super-majoritate, care ar permite modificarea Constituției, este partidul reformist pro-occidental „Continuăm schimbarea”, iar electoratul lui Radev nu este în totalitate pro-rus. Mandatul obținut de la alegători se referă, aproape exclusiv, la combaterea corupției și consolidarea statului de drept, ceea ce Radev știe și a și promis imediat după alegeri, într-un discurs, totuși, destul de confuz. Cum rușii sunt contributori direcți la sistemul corupt din Bulgaria, va fi o mare provocare pentru noul premier să combată corupția fără să-i supere pe prietenii săi de la Răsărit. Astfel, deși Kremlinul și-ar dori probabil, ca Rumen Radev să devină un nou Viktor Orban, care să submineze UE din interior, acest lucru nu se poate petrece rapid. Având în vedere însă convingerile pro-rusești și eurosceptice solide ale noului premier, convertirea sa la orbanism poate fi doar o chestiune de timp.
– Regele Charles al III-lea se află într-o vizită oficială în Statele Unite. Ce șanse are să-și îndeplinească misiunea de a „reafirma și reînnoi” relația specială cu SUA, într-un moment în care legăturile bilaterale trec printr-o perioadă dificilă? Mai poate fi atras președintele Donald Trump într-un dialog amical cu Europa, după ce a ajuns să se certe, inclusiv cu o favorită a sa, premierul italian Giorgia Meloni, dar și cu Papa american, Leon al XIV-lea?
– Realist vorbind, marja de manevră a Regelui Charles este restrânsă, nu numai de deficiențele lui Donald Trump și de agenda sa anti-UE și anti-NATO, ci și de evoluțiile din plan geopolitic, în special afirmarea Chinei ca mare putere rivală, ceea ce este de natură să reconfigureze prioritățile politicii externe americane. De altfel, președintele Trump este deja celebru pentru formularea corectă a unor probleme reale, cărora însă le aplică metode de rezolvare eronate. Dar Donald Trump provine dintr-o familie de emigranți din Regatul Unit, de la care a moștenit fascinația pentru magia familiei regale, pe care o combină cu propria grandomanie. Le-a organizat o primire fastuoasă Regelui Charles și Reginei Camilla, rostind un discurs prietenos, deși necioplit, căci nu îi spui monarhului britanic că mama ta îl considera „un copil dulce” („cute”), când îl vedea la televizor! Punctul culminant al vizitei a fost însă discursul rostit marți de Regele Charles în Congresul american, la finalul căruia audiența, inclusiv JD Vance, a aplaudat în picioare. În esență, monarhul a făcut o pledoarie elegantă și inteligentă, cu inserții de umor fin, pentru valorile democratice și rolul Parlamentului în echilibrarea puterilor în stat, pentru protejarea mediului și pentru întărirea relațiilor transatlantice în scopul apărării democrației, în mod special a Ucrainei – exact în contextul în care Congresul este subminat de tendințele autoritariste ale lui Trump, care se distanțează brutal de UE și de NATO, fără a se jena să-și insulte grav aliații, inclusiv pe premierul britanic. Subtil, Regele a punctat solidaritatea manifestată de NATO față de SUA, în urma atentatelor de la 11 Septembrie 2011. Se va vedea în viitor ce impact a avut vizita regală asupra lui Trump, căci nu știm ce și-au spus cei doi în discuțiile private. Sigur este însă că lecția magistrală de gândire politică democratică și de responsabilitate a regelui față de națiunea sa și față de restul lumii a fost dată și nu poate fi ignorată.
