– Zilele trecute, președintele Klaus Iohannis a rechemat în țară mai mulți diplomați de primă linie, printre care și pe influenții ambasadori în Statele Unite ale Americii, George Maior, și în Germania, Emil Hurezeanu. E un semnal politic în această mișcare? Cine s-ar potrivi cel mai bine pentru cele două posturi rămase libere? Care ar fi portretul-robot al unui bun ambasador în momentul actual?
– Vom ști exact care este semnalul politic atunci când vom vedea ce se va întâmpla cu ambasadorii rechemați și cine le va lua locul. La precedenta sesiune de rechemări, majoritatea ambasadorilor au fost mutați în alte capitale. Ca și atunci, toți cei 21 incluși în ultimul decret, inclusiv domnii Maior și Hurezeanu, erau la post de multă vreme, deci rechemarea nu înseamnă că nu și-au făcut datoria. De fapt, relațiile României cu SUA și cu Germania sunt foarte bune. Totuși, deși în timpul mandatului domnului Maior președintele Iohannis a fost primit la Casa Albă și importanța strategică a României a sporit în raport cu SUA, nu este exclus ca tocmai de aceea să fie nevoie de o nouă personalitate, de un nivel superior, care să ridice relațiile noastre cu SUA pe o nouă treaptă. Un diplomat de carieră, cu statut superior în ierarhia statului, ar fi mai potrivit în acest moment, mai ales că și partenerii de dialog s-au schimbat la Washington, unde s-a instalat Administrația Biden, cu un nou secretar de stat, cu echipa sa. Vom „citi” verdictul asupra performanței domnului Maior, atunci când vom vedea dacă va fi numit ambasador în alt stat important, deși este greu de imaginat un stat mai important ca SUA, sau dacă va primi o funcție importantă în stat, ceea ce pare puțin probabil. Ambasada din Washington este un loc dificil, în care nu pot face față decât profesioniști bine pregătiți și cu viziune politică. La fel și cea de la Berlin, care impune o bună cunoaștere nu numai a Germaniei, ci și a Europei. Domnul Iohannis va trebui să găsească personalități de ținută, care să îmbine cultura (nu poți trimite semidocți în aceste capitale) cu experiența diplomatică, buna cunoaștere a țării-gazdă și activismul în slujba intereselor României. Potrivit unor surse, succesorul lui George Maior ar putea fi chiar ministrul de Externe Bogdan Aurescu, ceea ce ar reflecta corect importanța relațiilor cu SUA.
– Problema „lichidării” minelor de cărbuni, considerate poluatoare, nu privește doar România, ci și alte țări ale Comunității Europene, precum Germania și Polonia. Și acolo se iese în stradă în acțiuni de proteste. Cum ar trebui realizat transferul spre „energia verde”, fără sărăcie și suferințe omenești?
– Problema tranziției la energia verde nu este nouă, deci autoritățile nu au nicio scuză pentru că nu au pregătit-o. La fel de veche este și chestiunea mineritului din Valea Jiului, puțin profitabil și consumator de subvenții, care a deturnat multe milioane de euro de la alte activități finanțate de la buget doar pentru a le oferi unor manageri care au risipit banii în operațiuni și practici corupte. Totodată, Valea Jiului a fost un fief al PSD, partid care i-a folosit pe mineri când ca masă de manevră, pentru a-și speria adversarii, când ca sursă de voturi, mințindu-i că le va proteja locurile de muncă. Acest cinism politic, care a menținut zona într-o stare de izolare și subdezvoltare, este responsabil pentru dificultățile actuale ale Complexului Energetic Hunedoara, care a intrat în insolvență din 2019, fiind nevoit să returneze un ajutor de stat acordat ilegal în 2015. În Marea Britanie, pe vremea doamnei Thatcher, în Germania și în Polonia, guvernele au înțeles de mult care este viitorul și s-au pregătit cu ajutoare bine țintite și politici inteligente de reconversie profesională și susținere a unor investiții în fostele zone miniere. Nu s-a făcut nicio concesie unei activități poluante și neprofitabile, dar s-a încercat o tranziție suportabilă și graduală. În Germania ea a început de mult, iar în Polonia s-au construit termocentrale la înalte standarde tehnologice, puțin poluante, care au permis amânarea termenului de lichidare a mineritului și o mai bună pregătire a reconversiei. Există și un program european pentru „tranziție justă”, care însă finanțează proiecte de inovare și cercetare, cu tehnologii de ultimă generație, adică activități greu de imaginat deocamdată în Valea Jiului. Suferințele minerilor nu pot fi deci evitate, pentru că startul a fost pierdut, dar ele pot fi atenuate, dacă măcar acum guvernanții i-ar trata cu respect, spunându-le adevărul și oferindu-le soluții realiste, nu lăsându-i pe mâna unor populiști fără scrupule, care profită de necazul lor. Deocamdată însă curajul și responsabilitatea guvernanților se limitează la studiourile de televiziune, departe de dramele oamenilor.
