– După 16 ani de prezență impetuoasă pe scena europeană și internațională, cancelarul Germaniei Angela Merkel s-a retras din politică, iar partidul său, Uniunea Creștin-Democrată, a fost învins în alegeri de social-democrați. Ce înseamnă pentru Germania și pentru Europa această schimbare de paradigmă? Cum nici Președintele Macron nu e foarte popular, cine ar putea asigura echilibrul într-o Europă mai divizată ca oricând?

– În majoritatea statelor UE, era marilor partide a trecut și coalițiile au devenit inevitabile, iar Germania va fi probabil condusă de o coaliție formată din trei partide. Deocamdată, social-democratul Olaf Scholz, probabil viitorul cancelar, negociază cu ecologiștii și liberal-democrații. Schimbarea de paradigmă nu va fi însă un cutremur, pentru că domnul Scholz face parte din aripa moderat-conservatoare a SPD, a fost ministru al finanțelor în epoca Merkel, de stilul căreia are un profil foarte apropiat: un garant al continuității, moderației și stabilității. Programul viitoarei coaliții va trebui să armonizeze viziuni economice diferite, mai ales în privința impozitării, deci nu va fi loc de transformări revoluționare. Germanii nici nu au votat pentru așa ceva, iar viitorul guvern va cuprinde partide democratice de centru; partidele extremiste, de stânga și de dreapta, deopotrivă, au performat slab și nu sunt luate în calcul. Totodată, Olaf Scholz este un european convins, și partidele cu care a începtut să negocieze au în program aprofundarea cooperării europene. Toate vor, însă, ca deciziile UE să fie luate cu majoritate calificată, și nu prin unanimitate, ceea ce însemnă că statele mici nu vor mai putea bloca procesul decizional. Ca ministru de finanțe în guvernul Merkel, Scholz a jucat un rol activ în conceperea și realizarea programului „New Generation EU”, menit să relanseze statele UE după pandemia de COVID 19, și are o relație excelentă cu președintele Franței, Emmanuel Macron, și echipa sa. Echilibrul european se va menține, probabil, cel puțin până la alegerile prezidențiale din Franța, de anul viitor, care se anunță problematice, din cauza fărâmițării spectrului politic și ascensiunii populismului. Din fericire, Italia este în prezent un factor de stabilitate și echilibru și nu ar trebui să aibă alegeri înainte de 2023. Există, deci, o doză de incertitudine în viitorul UE, dar și de speranță: în politică, o săptămână este deja un interval lung, darmite un an!
– SPD (Partidul Social-Democrat German), câștigătorul alegerilor din Germania, anunță în programul său o „Nouă Politică a Estului”, care ar presupune restabilirea de relații normale cu Rusia și renunțarea la sancțiunile economice impuse după anexarea Crimeei. Ce șanse mai au Republica Moldova și Ucraina să-și clarifice relațiile cu Rusia? Și cum va arăta relația Europei cu America?
– Olaf Scholz, liderul SPD și probabil viitorul cancelar, este, cum spuneam mai sus, nu numai moderat, ci și pro-european. Atât SPD cât și FDP (liberal-democrații) sunt partide pro-NATO și pro-americane; doar ecologiștii, ceilalți parteneri de negociere, doresc ca NATO să colaboreze mai intens cu Rusia. Fiind vorba despre o coaliție diversă, probabil că „Noua Politică a Estului” va fi inclusă doar parțial în viitorul program de guvernare. Pe de altă parte, și Angela Merkel a privilegiat constant dialogul cu Vladimir Putin, căruia i-a făcut, de altfel, și o vizită de adio. Tot ea a susținut până în pânzele albe, în ciuda opoziției SUA, atât gazoductul „Nordstream 2”, care ocolește Ucraina și Polonia, cât și „Acordul comercial UE-China”. Din păcate, în politica germană există o ambiguitate jenantă, pentru noi, cei din Est, cu privire la Rusia și la China, dictată de interese economice. Probabil că și viitorul guvern de la Berlin va continua această tristă tradiție. Republica Moldova și Ucraina nu-și pot schimba condiția geopolitică, fiind, deci, nevoite să se lupte inteligent și pe cont propriu cu expansionismul rusesc. Occidentalii nu vor intra niciodată în război cu Rusia, pentru a apăra Ucraina. Anexarea Crimeei are valoare de fapt împlinit. Ei pot furniza însă ajutoare economice și militare pentru Kiev și Chișinău. De altfel, președinta Maia Sandu are grijă să nu ducă o politică explicit anti-rusă, concentrându-se cu succes asupra corupției și problemelor economice, ceea ce Rusia pare să tolereze. În ce privește relația cu SUA, ea va fi afectată de decizia Administrației Biden de a se concentra asupra pericolului pe care îl reprezintă China, în viziunea sa. Totodată, deși noii guvernanți de la Berlin susțin proiectul autonomiei strategice și militare a UE, dificultatea transpunerii ei în practică într-o Europă care nu are o politică externă comună face ca securitatea Europei să depindă, în continuare, de NATO și de SUA. Nici un guvern german nu poate ignora această realitate.