Intra aici pe site ul vechi "Formula AS"

În culisele Oscarului: Fabuloasa Frances

– Prin definiție, o actriță de cinema trebuie să fie pe cât de talentată, pe atât de frumoasă. Nu e și cazul lui Frances McDormand, ameri­canca răsplătită cu premiul Oscar pentru rolul interpretat în filmul „Nomadland”. O apariție fabuloasă, nu prin seducție fizică, de tip Holly­wood, ci prin forța trans­figurării. Frances McDormand este încărcată de premii ca un pom de Crăciun, iar acum ia, pentru a treia oară în carie­ră, „Oscarul” –

S-au găsit, de parcă s-ar fi căutat toată via­­ța: trei femei mai degrabă serioase decât strălucitoare, mai interesate de ceea ce au de făcut, decât de efectul lor asupra altora, deloc superficiale. După ce actrița Frances McDormand, regizoarea Chloe Zhao și jurnalista Jessica Bruder și-au unit forțele, nașterea unei capodopere a de­venit inevitabilă. Și așa a fost. „Nomadland” a obținut trei Os­caruri, după ce luase și premiul „Bafta”, și „Leul de Aur” la Ve­neția.

La muncă într-o rulotă

Foto: Guliver/Getty -2

Povestea filmului este spusă de Fern, o americancă silită să plece la drum, în duba ei albă, după pră­bușirea economică a orașului ei natal, pentru a călători mereu acolo unde găsește vreun loc de muncă. Curăță toalete, lucrează într-o bu­că­tărie sau face pachete pentru com­pania Amazon. Este, așa cum spune ea însăși, „lipsită de casă, dar nu și de adăpost”. Acoperișul ei este duba în care călătorește și care o integrează rapid în rândul nomazilor. În America există mulți vârstnici cărora nu le-a mai rămas nimic, în afară de mașina cu care se depla­sează prin țară, ca lucrători migranți. Ei formează o comunitate unită și au chiar și un festival propriu, așa-numitul „Rubber Tramp Rendezvous”. Fern este intrepretată de Fran, cum îi spun prietenii lui Frances McDormand. Actrița a mai obținut deja de două ori Oscarul, pentru cel mai bun rol principal, în 1997, pentru rolul ei de polițistă gravidă din filmul „Fargo”, apoi pentru cel de mamă disperată, din „Trei panouri publicitare lângă Ebbing, Missouri”. Noul premiu o plasează în fruntea cinematografiei americane, alături de Meryl Streep. Dar McDormand a devenit acum și prima persoană care a câştigat două Oscaruri cu acelaşi film, atât în calitate de actriţă, cât şi de pro­ducătoare. McDormand a cumpă­rat drepturile de a ecraniza cartea „Nomadland”, publicată în 2017, scrisă de Jessica Bruder, o cunos­cută jurnalistă americană, care s-a mutat vreme de trei ani într-o ru­lotă, parcurgând 15.000 de mile și muncind în nenumărate locuri, pentru a se documenta despre viața noilor nomazi americani. A treia a intrat în joc regizoarea Chloé Zhao. În vârstă de 39 de ani, chinezoaica avea în minte de multă vreme o temă legată de nomazi. Cele trei femei au bătut palma și s-au pus pe treabă, în calitate de scenarist, actor și regizor, și a rezultat un film foarte apropiat de viața reală. Un film în care nimeni nu este reprezentat ca fiind doar o simplă victimă. Fern nu vrea milă, ci vrea să muncească. Decât să zacă printr-un cămin de bătrâni, preferă să fie mereu pe drum. De bunăvoie și în limitele posibilităților ei.

Fetița abandonată

Frances Louise McDormand s-a născut sub numele de Cynthia Ann Smith, pe 23 iunie 1957, în Gibson City, Illinois. Pe când avea doar un an și jumătate, a fost adoptată, împreună cu sora și fratele ei, de Noreen și Vernon McDormand. Noii părinți i-au dăruit și noul nume, sub care a ajuns să se facă cunoscută în întreaga lume. Originari din Canada, ei nu aveau copii biologici. Mama ei adoptivă lucra ca asistentă medicală, iar tatăl era pastor. În ceea ce o privește pe mama ei biologică, Frances a refuzat să o cunoască atunci când i s-a oferit prilejul. A preferat să accepte ipostaza „copi­lului lepădat”, o dâră de suferință care n-a dispărut niciodată din viața ei. Dovedindu-și talentul încă din anii de școală, Frances a studiat teatrul la Be­thany College și, în 1982, și-a luat masteratul la prestigioasa Universitate Yale. Pe când era încă studentă, a jucat în filmul de debut al lui Joel Coen, „Blood Simple”, sfârșind prin a se îndrăgosti de tâ­nă­rul regizor. De altfel, pelicula n-a fost una de debut doar pentru Joel, ci și pentru Frances, care juca pen­tru prima dată într-un film. În 1984, Frances și Joel s-au căsătorit, punând bazele unuia dintre cele mai longevive mariaje de la Holly­wood. Iar în 1995, ei au adoptat un băiețel, în vârstă de șase luni.

Între timp, cariera lui Frances McDormand a avansat fulminant. În 1987, ea a jucat în comedia „Rai­sing Arizona”, alături de prie­tena ei Holly Hunter, de Nicolas Cage și John Goodman. Deși la momentul premierei filmul nu a înregistrat vreun succes răsunător, el a obținut cu vremea statutul de „clasic cinematografic”. Un an mai târziu, Frances McDormand a jucat rolului Stellei Kowalski, în piesa de teatru „Un tramvai numit dorință” a lui Tennessee Williams, obținând o nominalizare la Premiile Tony. A continuat să joace în diferite pie­se de teatru și filme, întărindu-și renumele. În 1988, ea a fost aclamată de critici pentru rolul din „Mississippi Burning”, unde a jucat alături Gene Hackman și Willem Dafoe. „Măiestria lui Hack­man atinge o culme, dar McDor­mand se înalță chiar peste el. Este absolut memorabilă”, scrie presa americană.

În 1996, actrița a mai făcut un pas hotărâtor în carieră, câștigând primul ei Oscar pentru interpre­tarea din „Fargo” – un alt film scris și regizat de soțul ei. Vorbind despre acest rol, Roger Ebert, unul dintre cei mai influenți critici de film americani, a ridicat în slăvi intepretarea lui Frances McDor­mand, scriind că a fost „memo­rabilă” în fiecare moment.

Tripla coroană de actorie

Anul 2000 a fost important pen­tru Frances McDormand. Ea a fost nominalizată atât la Oscar, cât şi la „Globul de Aur” pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru portretizarea impecabilă a unei mame dominatoare, în filmul „Al­most Famous”. Iar pentru rolul jucat în „Won­der Boys”, a câștigat „Premiul pentru cea mai bu­nă actriță în rol secundar”, din partea celor mai ca­li­ficate foruri din lumea filmului: „Asociația Cri­ti­cilor de Film BFCA”, „Florida Film Critics Circle” și „Los Angeles Film Critics Association”. În 2006, a obținut cea de-a patra nominalizare la Oscar, pentru rolul jucat în fimul „North Country” și, cinci ani mai târziu, s-a întors la teatru, jucând pe Broadway un rol în piesa „Good People”, care i-a adus un „Premiu Tony” pentru cea mai bună actriță.

Anul 2014 a fost, și el, plin de rod: Frances McDormand a jucat în miniseria în patru părți (marca HBO) intitulată „Olive Kitteridge”, iar rolul i-a adus „Premiul Emmy Primetime” și „Pre­miul Guild Actors” pentru cea mai bună actriță, devenind cea de-a 12-a actriță din istorie care a obținut „Tripla coroană de actorie”, pentru câști­garea premiilor Oscar, Emmy și Tony.

Trei ani mai târziu, în 2017, Frances a obținut cel de-al doilea premiu Oscar din carieră, grație rolului interpretat în filmul „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”. Pentru aceeași peli­culă, ea a fost recompensată și cu Premiul „Globul de Aur”, și cu premiul „Screen Actors Guild”.

În 2020, a urmat rolul din „Nomadland”, care avea să-i aducă nenumărate nominalizări și pre­mii, în frunte cu Oscarul obținut la ceremonia din 25 aprilie 2021, care a consacrat-o definitiv drept una dintre cele mai mari personalități din istoria mondială a cinematografiei.

S-au găsit, de parcă s-ar fi căutat toată via­­ța: trei femei mai degrabă serioase decât strălucitoare, mai interesate de ceea ce au de făcut, decât de efectul lor asupra altora, deloc superficiale. După ce actrița Frances McDormand, regizoarea Chloe Zhao și jurnalista Jessica Bruder și-au unit forțele, nașterea unei capodopere a de­venit inevitabilă. Și așa a fost. „Nomadland” a obținut trei Os­caruri, după ce luase și premiul „Bafta”, și „Leul de Aur” la Ve­neția.

La muncă într-o rulotă

Povestea filmului este spusă de Fern, o americancă silită să plece la drum, în duba ei albă, după pră­bușirea economică a orașului ei natal, pentru a călători mereu acolo unde găsește vreun loc de muncă. Curăță toalete, lucrează într-o bu­că­tărie sau face pachete pentru com­pania Amazon. Este, așa cum spune ea însăși, „lipsită de casă, dar nu și de adăpost”. Acoperișul ei este duba în care călătorește și care o integrează rapid în rândul nomazilor. În America există mulți vârstnici cărora nu le-a mai rămas nimic, în afară de mașina cu care se depla­sează prin țară, ca lucrători migranți. Ei formează o comunitate unită și au chiar și un festival propriu, așa-numitul „Rubber Tramp Rendezvous”. Fern este intrepretată de Fran, cum îi spun prietenii lui Frances McDormand. Actrița a mai obținut deja de două ori Oscarul, pentru cel mai bun rol principal, în 1997, pentru rolul ei de polițistă gravidă din filmul „Fargo”, apoi pentru cel de mamă disperată, din „Trei panouri publicitare lângă Ebbing, Missouri”. Noul premiu o plasează în fruntea cinematografiei americane, alături de Meryl Streep. Dar McDormand a devenit acum și prima persoană care a câştigat două Oscaruri cu acelaşi film, atât în calitate de actriţă, cât şi de pro­ducătoare. McDormand a cumpă­rat drepturile de a ecraniza cartea „Nomadland”, publicată în 2017, scrisă de Jessica Bruder, o cunos­cută jurnalistă americană, care s-a mutat vreme de trei ani într-o ru­lotă, parcurgând 15.000 de mile și muncind în nenumărate locuri, pentru a se documenta despre viața noilor nomazi americani. A treia a intrat în joc regizoarea Chloé Zhao. În vârstă de 39 de ani, chinezoaica avea în minte de multă vreme o temă legată de nomazi. Cele trei femei au bătut palma și s-au pus pe treabă, în calitate de scenarist, actor și regizor, și a rezultat un film foarte apropiat de viața reală. Un film în care nimeni nu este reprezentat ca fiind doar o simplă victimă. Fern nu vrea milă, ci vrea să muncească. Decât să zacă printr-un cămin de bătrâni, preferă să fie mereu pe drum. De bunăvoie și în limitele posibilităților ei.

Fetița abandonată

Frances Louise McDormand s-a născut sub numele de Cynthia Ann Smith, pe 23 iunie 1957, în Gibson City, Illinois. Pe când avea doar un an și jumătate, a fost adoptată, împreună cu sora și fratele ei, de Noreen și Vernon McDormand. Noii părinți i-au dăruit și noul nume, sub care a ajuns să se facă cunoscută în întreaga lume. Originari din Canada, ei nu aveau copii biologici. Mama ei adoptivă lucra ca asistentă medicală, iar tatăl era pastor. În ceea ce o privește pe mama ei biologică, Frances a refuzat să o cunoască atunci când i s-a oferit prilejul. A preferat să accepte ipostaza „copi­lului lepădat”, o dâră de suferință care n-a dispărut niciodată din viața ei. Dovedindu-și talentul încă din anii de școală, Frances a studiat teatrul la Be­thany College și, în 1982, și-a luat masteratul la prestigioasa Universitate Yale. Pe când era încă studentă, a jucat în filmul de debut al lui Joel Coen, „Blood Simple”, sfârșind prin a se îndrăgosti de tâ­nă­rul regizor. De altfel, pelicula n-a fost una de debut doar pentru Joel, ci și pentru Frances, care juca pen­tru prima dată într-un film. În 1984, Frances și Joel s-au căsătorit, punând bazele unuia dintre cele mai longevive mariaje de la Holly­wood. Iar în 1995, ei au adoptat un băiețel, în vârstă de șase luni.

Între timp, cariera lui Frances McDormand a avansat fulminant. În 1987, ea a jucat în comedia „Rai­sing Arizona”, alături de prie­tena ei Holly Hunter, de Nicolas Cage și John Goodman. Deși la momentul premierei filmul nu a înregistrat vreun succes răsunător, el a obținut cu vremea statutul de „clasic cinematografic”. Un an mai târziu, Frances McDormand a jucat rolului Stellei Kowalski, în piesa de teatru „Un tramvai numit dorință” a lui Tennessee Williams, obținând o nominalizare la Premiile Tony. A continuat să joace în diferite pie­se de teatru și filme, întărindu-și renumele. În 1988, ea a fost aclamată de critici pentru rolul din „Mississippi Burning”, unde a jucat alături Gene Hackman și Willem Dafoe. „Măiestria lui Hack­man atinge o culme, dar McDor­mand se înalță chiar peste el. Este absolut memorabilă”, scrie presa americană.

În 1996, actrița a mai făcut un pas hotărâtor în carieră, câștigând primul ei Oscar pentru interpre­tarea din „Fargo” – un alt film scris și regizat de soțul ei. Vorbind despre acest rol, Roger Ebert, unul dintre cei mai influenți critici de film americani, a ridicat în slăvi intepretarea lui Frances McDor­mand, scriind că a fost „memo­rabilă” în fiecare moment.

Tripla coroană de actorie

Anul 2000 a fost important pen­tru Frances McDormand. Ea a fost nominalizată atât la Oscar, cât şi la „Globul de Aur” pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru portretizarea impecabilă a unei mame dominatoare, în filmul „Al­most Famous”. Iar pentru rolul jucat în „Won­der Boys”, a câștigat „Premiul pentru cea mai bu­nă actriță în rol secundar”, din partea celor mai ca­li­ficate foruri din lumea filmului: „Asociația Cri­ti­cilor de Film BFCA”, „Florida Film Critics Circle” și „Los Angeles Film Critics Association”. În 2006, a obținut cea de-a patra nominalizare la Oscar, pentru rolul jucat în fimul „North Country” și, cinci ani mai târziu, s-a întors la teatru, jucând pe Broadway un rol în piesa „Good People”, care i-a adus un „Premiu Tony” pentru cea mai bună actriță.

Anul 2014 a fost, și el, plin de rod: Frances McDormand a jucat în miniseria în patru părți (marca HBO) intitulată „Olive Kitteridge”, iar rolul i-a adus „Premiul Emmy Primetime” și „Pre­miul Guild Actors” pentru cea mai bună actriță, devenind cea de-a 12-a actriță din istorie care a obținut „Tripla coroană de actorie”, pentru câști­garea premiilor Oscar, Emmy și Tony.

Trei ani mai târziu, în 2017, Frances a obținut cel de-al doilea premiu Oscar din carieră, grație rolului interpretat în filmul „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”. Pentru aceeași peli­culă, ea a fost recompensată și cu Premiul „Globul de Aur”, și cu premiul „Screen Actors Guild”.

În 2020, a urmat rolul din „Nomadland”, care avea să-i aducă nenumărate nominalizări și pre­mii, în frunte cu Oscarul obținut la ceremonia din 25 aprilie 2021, care a consacrat-o definitiv drept una dintre cele mai mari personalități din istoria mondială a cinematografiei.

Actori celebri care nu au luat Oscarul

* Peter O’Toole, decedat la 81 de ani, a fost nominalizat de nu mai puțin de opt ori la Premiile Oscar, dar n-a câștigat nici o singură sta­tuetă, în afară de cea primită pentru întreaga carieră, în 2013, anul mor­ții sale.

* Richard Burton, decedat la 58 de ani, în 1984, a avut o soartă asemă­nătoare. El a primit de-a lungul ca­rierei șapte nominalizări la Oscar, dar n-a plecat niciodată acasă cu râvnitul trofeu.

* Robert Redford, acum în vârstă de 84 de ani, s-a numărat printre cei mai îndrăgiți și mai apreciați actori americani, jucând în filme devenite clasice. Totuși, el nu a fost nomi­nalizat decât o singură dată la Os­car, pentru rolul din „The Sting” (1973), dar nu a reușit să obțină marele premiu.

* Glenn Close, în vârstă de 74 de ani, a primit opt nominalizări la Oscar (ultima dată chiar anul aces­ta), însă de fiecare dată a pierdut în fața altcuiva. Este actrița cu cele mai multe nominalizări la Oscar și nicio victorie.

* Matt Damon, în vârstă de 50 de ani, a fost nominalizat de trei ori la Oscar, pentru rolurile din „Good Will Hunting”, „Invictus” și „The Mar­tian”, dar n-a câștigat nicio­dată.

* Michelle Pfeiffer, în vârstă de 63 de ani, a fost nominaliată de trei ori la premiile Oscar, pentru rolurile din „Dangerous Liaisons”, „The Fa­bulous Baker Boys” și „Love Field”, dar nici pentru ea n-a fost să fie.

* Tom Cruise, în vârstă 58 de ani, a primit trei nominalizări la Oscar, pentru rolurile sale din „Born on the Fourth of July”, „Jerry Maguire” și „Magnolia” însă niciuna n-a fost cu noroc.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

ro_RORomanian
ro_RORomanian